După cum am putut afla în excelentul articol al domnului Niculae Ciotoran, vechiul hram al bisericii din Tânganu era Stretenia Domnului nostru Iisus Hristos.
Întâmpinarea Domnului, numita în popor şi Stretenia (dupa numele vechi slavon) este evenimentul prezentării Pruncului Iisus la templu, la 40 de zile după naştere, spre a fi închinat Domnului. Cu acest prilej se făcea şi curăţirea mamei. Acest obicei biblic a rămas ca pildă şi la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naştere, pentru molifta de curaţire şi închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a nascut vine în biserică şi în numele familiei aduce pe noul-născut ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar.
Iată cum predica Antim Ivireanul (1650-1716) despre această sărbătoare.
Cuvânt de învăţătură la Streteniia Domnului nostru Iisus Hristos
de Antim Ivireanul
(Fragmente)
[...] Astăzi, slava Domnului şi-a sfintei Fecioare descoperit o privim. Astăzi, bucuriia cea cerească, pre caré toate neamurile cu dragoste o aştepta, sfântul praznic de astăzi o dă neamului omenesc. Au trecut céle vechi şi au înflorit céle noao, carele nu se mai învechesc. Nu mai stăpâneşte de pe acum porunca cea tare a legii, ce mila Domnului împărăţéşte; pre toţi îi trage la sine, cu mântuire şi îndelung răbdare, nici pedepséşte, ca pre Ozan acela odinioară carele au îndrăznit de s-au atins de care nu era să se atingă.
Că Dumnezeu, pre toţ chiemând la sine, frica nu poate să zăticnească. Strigă zicând: Veniţ după mine toţ cei osteniţ şi însărcinaţ. Şi cine nu va alerga? [...] Că acéia ce râduise Dumnezeu, pentru multa milostivire şi îndurare ce avea cătră noi, au venit însuş şi au împlinit pentru iubirea de oameni, céia ce i să cuveniia lui. Pentru care lucru adevărat au răsunat dumnezeiasca trânbiţă, fericitul Pavel, zicând: Cele vechi au trecut, iată s-au făcut toate noao.
Drept acéia, ce voiu putea cuprinde cu mintea mea, sau ce lucru vrédnic voiu putea grăi asupra zilei aceştiia? Că de poate afla cineva mai mare şi mai slăvit decât pre Dumnezeu, poate că doară va afla mai mare şi mai cinstită decât pre sfânta Fecioară, care fecioară, ca alt ceriu gânditoriu, ţine în braţile sale pre făcătoriul ceriului şi al pământului, pre Fiiul său, carele iaste născut din Tatăl mai nainte decât luceafărul şi-l aduce astăzi la bisérică, ca pre un cap ce iaste al biséricii, să-l închine Domnului, celuia ce i să închină toată făptura şi i să pleacă tot genunchiul.
[...]
Zice sfânta Fecioară cătră Simeon: Priiméşte, cinstite şi fericite bătrâne, pre acest prunc, carele au sărăcit de voia lui, a căruia bogăţie nu să poate spune: priiméşte pre acest prunc, carele iaste mai vechiu decât toţ vechii; priiméşte pre acest prunc ce vezi, pre carele nici îngerii nu-l pot vedea; cuprinde-l cu braţele tale, pre carele nu-l poate cuprinde toată lumea. Adevărat, mic iaste de vârstă, iară anii nu i să ştiu. Mic iaste, iară iaste preste toate măririle mai mare. Mic iaste la vedére, iar iaste mare la pricépere.
[...]
Şi luundu-l Simeon în braţe, fiind pornit de Duhul Sfânt, au zis: Cu adevărat, tu eşti stăpânul a toată făptura, tu eşti mântuitorul lumii, tu eşti Dumnezeul nostru, pre tine cu mare pohtă te aşteptăm, de tine doriiam, de tine însetoşam, pre tine adăst de atâta vréme. Ţie mă închin, pre tine te rog ca celuia ce eşti stăpânul vieţii şi al morţii, tu mă slobozéşte cu pace acum, din lumea aceasta şi din trupul acest stricăcios, că te-am văzut cu ochii miei mântuitoriul mieu. Slobozéşte-mă dintru această viaţă, să merg în iad, să spuiu de venirea ta în lume, să-i mângâiu pre acei ticăloşi şi dosădiţ ce sunt întru închisoare de atâţia ani. Să le spuiu bucurie amărâţilor, să le spuiu cum că te-am văzut cu ochii miei şi cum că te-am apipăit cu mâinile méle şi cum că te-am ţinut în braţe şi cum că ai înplinit toate ale legii şi vei să pătimeşti şi vei să te omori pentru mântuirea tuturor şi vei să te pogori şi în iad, ca să ne scoţ pre toţ de la muncă şi să ne sui, împreună cu tine, la ceriu, să ne faci una cu tatăl. Aşa te rog, stăpâne, mângăiarea şi slava norodului tău, lui Israil, lumina cea descoperită a limbilor celor dintru întunérec, slobozéşte-mă cu pace, ca să măresc numele tău cel preaslăvit.
Acesta iaste praznicul bésericii noastre de astăzi, iubiţilor miei. Acesta iaste sfârşitul tainelor celor vechi şi începutul tainelor celor noao. Astăzi s-au împlinit toate ale legii cei vechi şi să încep céle noao. Şi de vréme ce Hristos, Dumnezeul nostru, cel adevărat, carele iaste légia şi făcătoriul legii, s-au supus legii, ca să ne arate noao că iaste cu cale şi cu dreptate să ne supunem legii, drept ce, să nu ascultăm, ci stăm împotriva legii şi lui Dumnezeu, ca când ni-ar fi vrăjmaş de moarte. 10 porunci sunt scrise în lége şi nici una nu ţinem.
Porunca cea dintâiu zice să nu avem alt dumnezeu înaintea lui, iară noi avem pre mamonul nedreptăţii.
A dooa poruncă zice să nu luom numele Domnului în deşărt, iară noi îl purtăm prin gurile noastre, ca o nimica.
A treia poruncă zice să sfinţim sâmbăta, adecă să cinstim şi să ţinem praznicile, iară noi atunce facem lucrurile céle mai multe şi lucrurile céle mai necuvioase.
A patra poruncă zice să cinstim pre părinţii noştri, iară noi îi ocărâm şi-i şi batem.
A cincea poruncă zice să nu ucidem, iar noi, de nu putem ucide cu băţul, sau cu sabiia, ucidem cu limba şi, de nu putem ucide pre alţii, ne ucidem şi ne omorâm înşine pre noi, cu faptele céle réle.
A şasea poruncă zice să nu preacurvim, iară noi facem altele mai réle şi mai spurcate, carele nu le poci grăi.
A şaptea poruncă zice să nu furăm, iară noi luom de faţă, cu sila.
A opta poruncă zice să nu mărturisim strâmb, iară noi jurăm cu mâinile pre sfânta Evanghelie ca să nu piiardem cinstea şi piiardem pre Dumnezeu.
A nooa poruncă zice să nu pohtim muiarea vecinului nostru, iară noi mijlocim ca să ştie şi el de acel lucru, iară să nu zică nimic, că apoi nu e bine de el.
A zécea poruncă zice să nu pohtim verice lucru strein, iară noi luom tot, să nu aibă cu ce să hrăni.
Şi iată, dară, că nici una din céle zéce porunci nu ţinem, nici facem. Iar de va socoti cineva din noi cum că vorbele acestia nu sunt adevărat, îi las în seama cugetului său şi de nu-l va bate cugetul în sine, atunce poate că acel om va fi au prea sfânt şi drept înaintea lui Dumnezeu, au iaste nesimţitoriu.
Ce tu, Doamne, cela ce pentru bunătatea ta cea de margine şi multa milostivire ai voit de ai luat trupul firii noastre cei slabe şi ai împlinit toate ale legii, îndură-te şi ne luminează şi noao minţile şi inimile, ca să ne arătăm împlinitori legii şi ale poruncilor tale şi ne miluiaşte ca un milostiv, după mulţimea îndurărilor tale, ca de pururea să mărim numele tău cel prea slăvit.
Amin.
BUN VENIT DOMNULUI \"CRISPAT\"!
Aria colaboratorilor portalului VOXCERNICA, iata, se largeste prin aparitia domnului care semneaza cu pseudonimul "Crispat". Si imbogateste pentru ca informatiile inserate sunt valoroase si fac ca menirea portalului sa se realizeze. Printre menirile lui si aceea de a ne cunoaste locurile, oamenii, faptele. Pentru ca meleagurile noastre au ISTORIE. Si inca una bogata.Abonare pentru a fi notificat cu privire la comentariile noi
Raportati
Comentariile mele