Debutul seriei de sărbători de iarnă îl marchează sacrificarea porcului din gospodărie condimentat cu tot tacâmul de obiceiuri: pârlitul (pe timpuri se făcea numai cu paie) un adevărat spectacol, mai ales pentru copii. Apoi degustatul şoricului urmat de tradiţionala “pomană a porcului”. Urma o obligatorie pauză în consumul cărnii de porc până în ziua de Crăciun. De asemenea urma, pentru copii, unul dintre cele mai aşteptate obiceiuri: Colindatul. Pregătirile febrile începeau cu mai mult timp înainte. Întâi, mental, fiecare reproducea plăcutele senzaţii generate de tradiţionalul obicei. Apoi material: fiecare copil pregătea câte o traistă încăpătoare pentru cele colindate, plus ciomegele cu care se apărau de câinii cei răi şi neprimitori. La colind participau şi fetele şi băieţii. Se repetau de zor cuvintele colindului propriu-zis.
Prezentăm două variante simple, cele mai uzitate în spaţiul nostru sătesc: Foaie verde portocală/Noi suntem copii de şcoală/Şi-am venit să colindăm/Pe la case să urăm/Bună dimineaţa la Moş Ajun/C-a venit şi Moş Crăciun/La anu’ şi la mulţi ani
Şi o altă variantă pentru cei foarte mici, debutanţi în ale colindatului şi ale tradiţiilor strămoşeşti: Foaie verde lămâiţă/Noi suntem copii de ţâţă/Şi-am venit să colindăm/Pe la case să urăm/Bună dimineaţa la Moş Ajun/C-a venit şi Moş Crăciun/La anu’ şi la mulţi ani!
Dacă colindătorii erau mai mari, acestora li se spunea, în glumă, că în loc de dar, li se dădeau, pentru demersul lor colindător, un motan sau o pisică. Când copiii erau prea mici sau fetiţe şi erau însoţiţi de părinţi, însoțitorii erau cinstiţi cu căte un pahar de vin. Nu de puţine ori părinţii, după atâtea pahare amestecate de vin se îmbătau destul de tare. În unele sate ilfovene colindul înceoea de la ora 24. (Bălăceanca, de exemplu). Până atunci copiii aşteptau cu nerăbdare, grupaţi în câte o casă, semnalul plecării la colindat. Colindătorii primeau nelipsiţii covrigi, apoi nuci, mere sau gutui. În timpuri mai noi au început să fie daţi biscuiţi, turtă dulce, eugenii, bomboane. La mare preţ erau covrigii de casă pregătiţi (prăjiţi) tocmai atunci care, calzi fiind, erau mâncaţi imediat. Finalul colindatului avea un farmec aparte: colindătorii veneau acasă, deşertau traista cu recolta colindatului şi făceau inventarul”.
Publicat si in Viitorul Ilfovean
A se citi si:
Colinde si traditii de Craciun, Cernica-Caldararu
Colinde in Caldararu...Buna dimineata la Mos Ajun.
Colinde dedicate...Pustnicul, 2002
Obiceiuri si Traditii in Cernica
Campurile de mai jos marcate cu * sunt obligatorii.