Istorie locala

Septembrie 03, 2022

Clasa a V-a an scolar 1956-1957. Scoala Gimnaziala nr. 1.…

Provocare pentru cernicasi. Vă recunoașteți bunicii si strabunicii din aceasta fotografie?! In premiera, va prezentam…
Septembrie 01, 2022

Recunoasteti aceasta imagine istorica? Click fotografie pentru raspuns.

Daca recunoasteti aceasta imagine "istorică" atunci înseamnă că sunteti din satul Caldararu, Cernica, ați învățat…
August 31, 2022

Invatamantul cernicas in jurul bornei 1960.

În jurul anului 1960 s-au produs ample schimbări în învățământul românesc. Care, normal, au avut…
Iulie 27, 2022

Complex Medieval Tanganu - Manastirea Tanganu

In cele ce urmeaza va prezentam doua documente cu foarte multe detalii inclusiv shite si…
Iulie 09, 2022

Amintiri Fotbalistic-Cernicașe…. 1978

În anii 1970 fotbalul din comuna noastră, Cernica, a revigorat… Echipa fanion a satului Tânganu,…
Martie 30, 2022

Amintiri tanganene. Revelion 1967.

Anul 1967... Așa cum am mai spus, în decembrie 1967 am cumpărat un magnetofon Tesla-Uran…
Ianuarie 23, 2022

Amintiri tanganene. La Ciuperca. Strandul Cernica.1968.

Anul 1968....        Era în prima zi de Paști din acel an..        Un grup…
Decembrie 27, 2021

Amintiri tanganene. Nela. Strandul Cernica. Trecute amintiri. 1971.

     In februarie 1970 am fost liberat de la armată... unde am petrecut 1…
Decembrie 15, 2021

S.O.S. - Efigiile de la Spitalul Balaceanca au disparut.

În august 2019 vă anunțam cu privire la finalizarea restaurării efigiilor (reprezentari în ipsos a…
Decembrie 02, 2021

Amintiri tanganene. Ana Martac.1965.

Liceele serale din acele timpuri - anii 1965-1975 le urmau și muncitorii de pe platforma…
Decembrie 01, 2021

Sondajul arheologic din punctul Tânganu „Autostradă. 1992. Vasilica Sandu-Cuculea

În 1992, cu ocazia contructiei autostrazii A2 Bucuresti Constanta, pe teritoriul comunei Cernica au avut…
Noiembrie 30, 2021

Excursie cu amintiri - itinerariu: padurea Caldararu - fosta "la…

În cele ce urmează dorim să vă prezentăm un album cu imagini luate cu ocazia…
Mai 17, 2021

Pastila cu amintiri si...istorie locala...(1)

In anii 1959-60 în locul micilor bălți și lacuri care înconjurau râul Colentina pe teritoriul…
Februarie 28, 2021

Editie speciala pentru santierul din lunca Cernica-Caldararu. Steagul Rosu. 1958…

Actualizare: 26 mai 2021 In articolul Ce povesteste o monografie a satului Caldararu, Cernica, din anii…
Iunie 17, 2020

Tanganu, lumea de ieri, lumea de azi.

   Scriitorul austriac, Ștefan Zweig,  a scris ultima sa carte, "Lumea de azi", în anul…
Aprilie 27, 2020

1965. Filmare TVR, sit-ul arheologic de la Caldararu, Cernica.

In filmuletul de acum 55 de ani, puteti viziona mai multe imagini extrem de rare,…
Ianuarie 05, 2020

C.I.A. la Manastirea Cernica ?!

Va prezentam un raport de informatii al C.I.A. desecretizat in anul 2002, avand ca subiect…
Decembrie 08, 2019

Documentar despre satul Caldararu, biserica si locuitorii sai.

Vă prezentăm un scurt metraj documentar realizat de Trinitas TV în colaborare cu parohia satului…
Octombrie 05, 2019

Despre datarea necropolei neolitice de la Cernica. Dr. Eugen Comsa.…

"Prin sapăturile arheologice incepute în vara anului 1960, de către dr. doc. Gheorghe Cantacuzino, pe…
Iulie 20, 2019

Imagini inedite din 1973. Situl arheologic "Manastirea Iezarul". Caldararu -…

Va prezentam mai multe fotografii din 1973, cu ocazia sapaturilor din Căldăraru-Cernica, jud. Ilfov in cadrul sitului…
Aprilie 16, 2019

Monografie sat Cernica - 1942. Invatatoare Hrisia Mihai.

Un nou document istoric rar, de acum 77 de ani, va este pus la dispozitie de…
Decembrie 01, 2018

Ziarul „Alba-Iulia”, organ al proclamării unității naționale. Reeditare cu ocazia…

Va prezentam o reeditare a ziarului „Alba-Iulia”, organ al proclamării unității naționale tiparit in 18 noiembrie/1…
Octombrie 29, 2018

Tomos pentru canonizarea Sfantului Ierarh Calinic de la Manastirea Cernica.…

Va prezentam un document rar din anul 1955 si anume TOMOS-ul (hotarare scrisa) pentru canonizarea…
Septembrie 09, 2018

Amintirile razboiului mondial. Jurnal de front Vasile Arghirescu. 1916-1917.

Prin amabilitatea preotului paroh Vasile Gutea din Caldararu si in urma unei vizite de documentare…
Septembrie 03, 2018

Monografie sat Cernica-1968. Preot Dr. Gheorghe Badie

Continuam publicarea monografiilor istorice realizate de invatatorii si preotii din satele comunei Cernica. De data…
August 08, 2018

Sinodiconul (condica) bisericii Cernica. Preot Dr. Gheorghe Badie. 1968

Prin amabilitatea preotului paroh al bisericii parohiale din satul  Cernica, Sorin Popa, astazi avem placerea…
Iunie 01, 2018

Din istoria romantata a religiei si educatiei din satul Caldararu,…

Cu un an inainte de asasinarea lui Kennedy, adica in 1962, in satul Caldararu, comuna…
Mai 31, 2018

Ce povesteste o monografie a satului Caldararu, Cernica, din anii…

In ziua de 23 Aprilie 1960, era tiparita o editie speciala a ziarului "Steagul Rosu",…
Martie 19, 2018

"Amintiri despre viitor" de la 1891 despre Tanganu.

Inițial, am vrut să vă prezentăm această "știre", ca facând parte de categoria celor "inedite",…
Februarie 23, 2018

Adresa Muzeului de Istorie si Arta al municipiului Bucuresti catre…

In anul 1991 a fost adoptata Legea Fondului Funciar prin care a fost definit si…
Februarie 23, 2018

Adresa catre Consiliul Popular al Comunei Cernica. Institutul de Arheologie.1970

"Institutul de Arheologie a executat în vara fiecărui an dela 1960 pina acum, cercetari arheologice…
Februarie 02, 2018

Reforma agrara de la 1921 in satele comunei Cernica. Planurile…

In premiera absoluta si dupa aproape 100 de ani, portalul Vox Cernica va prezinta in…
Februarie 18, 2017

Statistici istorice 1832-1865 satele comunei Cernica.

Lista cu numele preotilor ce se afla in coprinsul plasii Danbovita leat 1835.
Decembrie 02, 2016

In cautarea originilor proprii si a istoriei locale...Blogul anului 2016

In cele ce urmeaza avem placerea sa va prezentam un blog personal, realizat de Dl.…
Aprilie 30, 2016

Un sat intr-o carte: Maracineni-Caldararu. Avocat Constantin N. Popescu. 1963

Va prezentam o carte descoperita recent si care ne-a fost transmisa prin amabilitatea D-lui Ciotoran…
Martie 21, 2016

Hrisov de tarnosire Biserica Balaceanca - 1884

Astazi 21 martie 2016, cu ocazia lucrarilor de renovare a Sfintei Mese din altarul Bisericii…
Decembrie 07, 2015

File de istorie: Scoala mica din Tanganu.

ÎNCEPUTURI ŞI ... ISTORIE--------------------------------------Septembrie 1955...Superbă lună de toamnă...Eu aveam 7 ani şi 6 luni. Era…
August 23, 2015

Situatia scolara in anul 1948 la scoala Caldararu.

Mai jos va prezentam o statistica relevanta cu date detaliate despre numarul de copiii pentru…
Aprilie 17, 2012

Acum desecretizat. Planul de Sistematizare al comunei Cernica-1970. Canal si…

Din cauza dimensiunilor si numarului de pagini va rugam asteptati incarcarea acestora daca este cazul)…
Februarie 12, 2012

Manastirea Tanganu. Fragmente arheologice si schite amplasament.

Prin amabilitatea D-lui Ciotoran Nicolae din Balaceanca, va prezentam cateva fragmente arheologice din ceea ce…
Februarie 12, 2012

"Bine că ai venit părinte, mai inainte de a ne…

Va prezentam un material preluat de D-l Nicolae Ciotoran-Balaceanca din arhive, in care veti regasi…
Ianuarie 14, 2012

Răsărituri veşnice pentru morţii din Cernica

Articol preluat de la Asociaţia Astronomică Astroclubul Borealis Părăsind Bucureştiul pe Autostrada Soarelui, trecem prin…
Decembrie 13, 2011

Manastirea Cernica. Imagine aeriana.

sursa foto: Romania vazuta din avion sursa text: Site oficial Manastirea-Cernica.ro Ctitorie a marelui vornic Cernica…
Noiembrie 04, 2011

Satul Tanganu-File de istorie ilfoveana

sursa foto: Panoramio În celebrul act de la 20 septembrie 1456, emis în timpul domniei…
Aprilie 06, 2011

Orientarea mormintelor necropolei neo eneolitice de la Cernica. O noua…

  Nu demult, promiteam ca vom reveni cu detalii despre Necropola neolitica de la Caldararu,…
Iunie 12, 2010

Cernica si satele sale la 1885. Geografie, statistica si istorie…

Impartirea administrativ teritoriala la 1885 pentru satele din comuna Cernica si date statistice.
Mai 22, 2010

Pregatire itinerarii excursii tematice. Partea II-a.

Un grup de entuziaşti iubitori de istorie şi natură locală din comuna Cernica au inceput…
Ianuarie 06, 2010

Cercetarile arheologice de la Balaceanca

Asa cum precizam in articolul "Monumente istorice. Comuna Cernica", incepem sa publicam detalii despre fiecare…
Ianuarie 04, 2010

Monumente istorice. Comuna Cernica

Suntem siguri ca nu exista locuitor al comunei Cernica care sa nu fi auzit de…
Decembrie 14, 2009

Festivalul filmului la sate. Glina, Balaceanca, Cernica. 1973

Va mai aduceti aminte de Nea Mircea sau de Pasca Corneliu din Cernica ? Dar…
Noiembrie 27, 2009

Amintirile din secolul XIX ale unui octogenar despre Tanganu-Cernica. Marin…

Acest material a fost scris undeva după anul 1918, iar informaţiile pe care le contine…
Noiembrie 27, 2009

Istoricul Mănăstirii Tînganu

Manastirea Tanganu - înalţată odinioară în cîmpia munteană, lînga vechea albie a Dîmboviţei, în apropierea…
Noiembrie 02, 2009

Premiera absoluta. Atestare documentara sat Balaceanca.

In premiera absoluta pentru Comuna Cernica, va prezentam documentul care atesta existenta satului Balaci, azi…
Noiembrie 02, 2009

Monografie comuna Cernica. Invatatoare Victoria Folescu. 1939-1944

"Suprafata ocupata de satul Cernica, este de 2,640 ha, iar numarul locuitorilor se ridica la…
Noiembrie 02, 2009

Monografie istorica sat Balaceanca. Invatator Vasile Badicioiu. 1946

Sufletul satenilor. "Sufletul lor bun ii fac sa se asocieze pentru diferite binefaceri. Fetele, flacaii…
Octombrie 24, 2009

Prima Pecete a satului Balaceanca: 1830

Prima pecete folosita de alesii satului Balaceanca in actele oficiale dateaza de la 1830. Transcrierea…
Octombrie 19, 2009

Catagrafie

Catagrafia din anul 1810 a eparhiei Ungrovlahiei, din care extrag datele referitoare la satele ce…
Octombrie 16, 2009

Monografie istorica a satului Caldararu. Invatator Stan Leu. 1936-1944

Astazi a fost una dintre zilele cele mai frumoase. Portalul Vox Cernica a intrat in…
Iulie 01, 2009

Numele Comunei Cernica...

 Numele Comunei Cernica este dat dupa numele marelui vornic al lui Mihai Viteazul - Cernica Știrbei, ctitorul…

Manastirea Tanganu - înalţată odinioară în cîmpia munteană, lînga vechea albie a Dîmboviţei, în apropierea reşedinţei de scaun a Bucureştilor - a fost ctitorită de Radu cel Frumos, domnul Ţării Româneşti (1462-1473, 1474-1475), frate şi urmaş al lui Vlad Ţepeş. Împrejurările ridicării locaşului au rămas încă necunoscute; nu s-a păstrat nici o menţiune documentară cu privire la acest eveniment, iar singurele informaţii referitoare la zidirea mănăstirii apar de-abia în cronicile ţării din veacul al XVII-lea.

Traducere:

Hotarnicia si triangulatia
Mosiei
Tinganul
din
Judetul Ilfovul
a
Sfintei manastiri Vacaresti
Facuta in egumenia prea cuviosului
IOV

 

Hotarnicia si triangulatia Mosiei Tinganul din Judetul Ilfovul a Sfintei manastiri Vacaresti Facuta in egumenia prea cuviosului IOVhrisov de atestare manastirea tinganuNicolae Iorga presupune că Radu cel Frumos răposat în ianuarie 1475, a fost îngropat în ctitoria sa de la Tînganu; supozitia sa este perfect logică, dar pînă în prezent nu s-a descoperit nici un izvor documentar care să ateste în chip formal acest lucru şi nici săpăturile arheologice, efectuate în acest punct, n-au identificat urmele vreunui mormânt domnesc din veacul al XV-lea . Pentru cîteva decenii nu mai deţinem vreo ştire - nici măcar indirectă - cu privire la mănăstirea Tînganu. De-abia la 6 iulie 1530 întîlnim un hrisov de la Vlad vodă Inecatul prin care dăruieşte în comun mănăstirilor Snagov şi Tînganu (aceasta din urmă purtînd hramul "Stretenia" adică Întîmpinarea Domnului), Gîrla Lungă "de unde se începe pînă în Tîmbureşti cu tot hotarul spre a fi fraţilor de hrană".  Peste alţi 50 de ani, la 14 mai 1580, Mihnea al II-lea Turcitul întărind mai multe moşii mănăstirii Sf. Troiţa din Bucureşti, menţiona, printre altele, şi satul Greci "cu tot hotarul şi cu morile" care fusese al mănăstirii Tînganu; călugării de aici făcuse schimb de ocine cu marele vornic Ivaşco din Goleşti primind satul Plătăreşti pentru satul Greci, pe care acest dregător l-a vîndut apoi lui Alexandru vodă Mircea pe 60.000 asprii gata şi în urmă a fost dăruit de Mihnea al II-lea ctitoriei sale de la Sf. Troiţa .
La 10 august 1582 aflăm pe egumenul Dorotei al Tînganului, alături de mitropolitul ţării, egumenii de la Argeş şi Nucet şi alţi mari boieri din sfatul domnesc, semnalat ca martor într-un hrisov de întărire pe care îl dădea Mihnea al II-lea Turcitul jupâniţei Mona pentru averea răposatului ei soţ, Vlaicu din Piscani.
Acestea sunt singurele ştiri pe care le deţinem asupra istoricului mănăstirii Tînganu din documentele veacului al XVI-lea. Pentru cel următor, prima ştire întîlnită cu privire la vechiul lăcaş, se referă la hotărnicirea proprietăţii învecinate Tînganului anume Floreştii de pe Colentina, aparţinînd lui Cernica vornicul şi soţiei sale Chiajna, care o cumpărase de la boierul Radu Captarul şi fraţii săi în vremea lui Mihai Viteazul "pe 30.000 asprii gata"; această moşie a fost dăruită ulterior de Cernica şi soţia sa, ctitoriei lor de la Grădiştea Floreştilor (viitoarea mănăstire Cernica) .
La 1619, unul din episcopii greci, rămas fără eparhie în Imperiul Otoman, venise în Ţara Românească, aşezîndu-se la mănăstirea Tînganu; acest  "piscup de la Tînganu" semna în calitate de martor cartea judeţului din Bucureşti, Dumitru şi a celor 12 pârgari privind cumpărarea unei vii şi a unui vad de moară de către "vlădica" Pahonie, inainte "de al tăia tătarii".
În 1639 se produce un eveniment de seamă în viaţa religioasă a tării; Matei Basarab, de comun acord cu soborul înalţilor clerici şi marii dregători ai sfatului domnesc, constatînd sărăcia şi starea de ruină la care ajunseseră multe din lăcaşurile închinate mănăstirilor din Orient, din pricina abuzurilor egumenilor greci cu care reprezentanţii clasei dominante autohtone nu mai dorea să împartă privilegiile, a luat hotărîrea ca 22 de mănăstiri dintre cele mai vechi, toate "lavre domneşti", împreună cu ctitoriile sale, să nu fie închinate sub nici o formă la Muntele Athos sau celelalte "locuri sfinte"; printre cele dintâi se numără şi mănăstirea Tînganu.  Hotărîrea domnului a fost sancţionată şi printr-o gramată a patriarhului Constantinopolului din 9 aprilie 1541.

Într-un articol mai vechi privind istoricul mănăstirii Tînganu s-a afirmat  - fără a se indica însă nici un izvor documentar - că tot Matei Basarab întemeind mănăstirea Plătăreşti (1645/1646), ceva mai jos pe Dîmboviţa, văzînd starea de dărăpănare în care ajunsese mănăstirea Tînganu, luase hotărîrea să-i facă o reparaţie.

Asupra mănăstirii Tînganu nu s-a păstrat nici o descriere contemporană. O fugară menţiune întîlnim totuşi la vestitul călător sirian Pavel din Alep, care se abătu pe aici la 5 septembrie 1657, însoţind pe patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei în peregrinările sale de-a lungul Ţării Româneşti; el relatează următoarele: ".după prînz plecarăm de la Frunzineşti  (azi Fundeni-Frunzăneşti) şi mergînd cale de vreo 2 ceasuri am sosit la o mănăstire învechită, situate într-o insulă, de asemenea înconjurată de un mare lac (aluzie la  mănăstirea Comana). Noi trecurăm cu barca. Mănăstirea e veche, numită Tînganu, dedicată în numele Sf. Simion. După aghiazmă şi pomenire pentru ctitori şi după prînzul obişnuit, plecarăm de aici şi merserăm în continuu pînă seara, cînd am sosit la o mănăstire cu hramul Sf. Neculai numită mănăstirea "în Apa" (azi mănăstirea Cernica).
Curînd însă după această vizită a înalţilor clerici sirieni, mănăstirea avea să cadă pradă pîrjolului tătarilor, care împreună cu turcii, pustiind complet Ţara Românească în toamna anului 1659 zdrobind oştile temerarului voievod Mihnea al III-lea (1658-1659), care se ridicase la luptă împotriva cotropitorilor.  Letopiseţul Cantacuzinesc arată că "turcii şi tătarii intrară în ţară de o robiră şi o prădară foarte rău", jefuind în această regiune nu numai Bucureştii dar şi împrejurimile, încendiind şi nimicind totul în calea lor şi luînd în robie pe locuitori. Cu acest prilej a fost distrusă nu numai mănăstirea Tînganu, dar şi ctitoria vecină a lui Matei Basarab de la Plătăreşti a căzut pradă jafului năvălitorilor, care după ce au robit pe egumen, au răpit totodată şi hrisoavele lăcaşului.

Click foto pentru galerie fragmente arheologice si schite amplasament Manastirea Tanganu, descoperite cu ocazia sapaturilor din 1961 de catre Gheorghe Cantacuzino, la care si-a adus contributia preotul bisericii Cernica, dr. Gheorghe Badie.

 
Întărind privilegiile mănăstirii Tînganu şi egumenului ei Teodosie la 8 iunie 1669, Antonie vodă din Popeşti aminteşte că "în zilele.Mihnii vodă, cînd au robit tătarii ţara, fost-au pierit atunci sculele si hodăjdiile sfintei mănăstiri şi au perit atunci cărţile acestor moşii"; de aceea domnul întărea rînd pe rînd moşiile mănăstirii pustiite, ale cărei cărţi de stăpînire erau "perite de cîndu cu tătarii "
Astfel mănăstirea era împuternicită să stăpînească 25 stinjeni de moşie din Plătăreşti, dăruiţi de Rafail, mirean călugărit din acel sat şi întăriţi prin hrisovul lui Matei Basarab din 1643; la fel, 70 stinjeni ocina din Meteneşti în judeţul Ilfov, vînduţi pe nedrept de doi călugări ai mănăstirii, Calvit şi Varlaaam, lui Nica vistierul, pe vremea lui Mihai Viteazul şi răscumpăraţi tot sub Matei Basarab la 1642; apoi viile popii Mârzea din dealul Bucureştilor, întărite iaraşi de Matei Basarab la 1651, deoarece Mârzea ajuns egumen la Tînganu, irosise 100 unghi ai mănăstirii; în urma ocinile Brăneştii de baltă  ("pe din două cu mănăstirea Snagov") , Plătăreştii, Oneştii sau Piţigaia din jud. Ilfov, Mileasca de lîngă oraşul Gherghiţa, Dragomireştii Tînganului, dăruită de Radu vodă cel Mare la 1504, 20 stînjeni ocina din hotarul Fundenilor, dăruiţi de Spiridon armaşul şi în sfîrşit o parte din satul Pietrarul din judeţul Dîmboviţa.
Mănăstirea pustiită, "da la o seamă de vreme încoace fiind.părăsite de părinţii egumeni si încăpîndu fiind lăcuitoare în mănăstire de călugăriţe (probabil acelea de la mănăstirea învecinată Ezeru de pe Colentina sau Vorniceasa, ctitoria Chiajnei, sotia lui Cernica vornicul, de pe moşia Mărăcineni) şi neavîndu cine căuta de moşiile mănăstirii" ele au început să fie călcate de vecini. Astfel, profitînd de dezastrul suferit de lăcas, o seamă de orăşeni înstăriţi din  Gherghiţa, anume Iane iuzbaşa Tatulescul, Goicea şi Oancea, cotropiseră hotarele moşiei Mileasca de pe apa Cricovului, în judeţul Prahova. Egumenul Tînganului, Iosif se ridica cu pîra în divan, înaintea domnului Şerban Cantacuzino, la 3 decembrie 1680, cerînd dreptate. În urma unei hotărnicii făcută de 6 boieri localnici şi de Oprişan al doilea portar, reprezentantul domnului, mănăstirii i se întăriră hotarele moşii încălcate, fiind opriţi gherghiţenii de la cotropiri; pentru aceeaşi moşie, lăcaşul mai capătă o a doua întărire de la Şerban vodă Cantacuzino, în mai 1682.
Tot atît de necesar s-a dovedit restabilirea hotarelor Tînganului şi de către cealaltă mănăstire învecinată, a Cernicăi vornicul, cei doi egumeni, respectiv Iosif şi Vasile, procedînd la hotărnicie, la 10 februarie 1682, pentru ca "să caute si să arate toate hotarele mănăstirii Tînganu" de la Valea Tunului şi Vadul Pietros fiind semnele amestecate şi pierdute"; domnul intărea această delimitare printr-un hrisov acordat egumenilor la 25 februarie 1682.
În vremea domniei următoare, a lui Constantin vodă Brîncoveanu, mănăstirea Tînganu era trecută la 1696 -1697 în rîndul locaşurilor  domneşti ce primeau bani, ceară şi făclii "pentru hramurile praznicelor"; la 22 mai 1699, întărind stolnicului Constantin Cantacuzino şi fiilor săi Ştefan ( viitorul domn) şi Radu, satul Frunzineşti de pe apa Păsării din jud. Ilfov, cu trupurile de moşie Frujineşti, Mitineasca, Buzeasca şi Mileasca, vodă Brîncoveanu arată că 70 de stînjeni de moşie din Mitineasca îi cumpăraseră aceşti boieri de la Leontie egumenul mănăstirii Tînganul.
La inceputul veacului al XVIII-lea, vechea ctitorie domnească de la Tînganu se află în plină decădere; după dezastrul suferit din partea tătarilor în 1659, lăcaşul nu s-a mai putut ridica decît efemer din lipsurile şi sărăcia în  care a vegheat  în tot cursul celei de a doua jumătăţi a veacului al XVII-lea, slăbiciunea şi lipsa de autoritate a egumenilor oferind vecinilor prilejul de a încălca mereu moşiile mănăstirii.
Astfel la 21 iunie 1705 egumenul Serafim se plînge în faţa lui Constantin vodă Brîncoveanu, la palatul său de la Potlogi, pentru o nouă cotropire a hotarelor moşiei Mileasca din jud. Prahova, încălcate de data aceasta de un vornic Mihalachi; drept care 12 hotarnici, în frunte cu Onofrei egumenul de la Mărcuţa, infăptuiau alte cercetări la 29 iunie - al aceluiaşi an - spre a descoperi pămîntul răpit de abuzivul boier şi a-l restitui mănăstirii. Nu peste multă vreme, egumenul Serafim al Tînganului revenea iaraşi la domnul ţării cu o altă jalbă, de data aceasta pentru cotropirea trupurilor de moşii Tîngăneanca, Dragomireasca, şi Fundeanca din jud. Ilfov, de către Radu căpitan Orăscul, stăpînul moşiei Orăşti şi Gherghiţa pârcălabul din Căzăneşti, posesor al moşiilor Ghimpaţi, Căzăneşti şi Glina, care trecuseră cu stăpînirea peste vechea matcă a Dîmboviţii împresurînd pămîntul mănăstirii "pînă în matca Colentinii"; adunîndu-se 6 boieri hotarnici dintre vecini, împreună cu Constantin Budurul, al doilea portărel, au stabilit întinderea moşiei mănăstirii în vechile ei hotare la 6 decembrie 1711, iar alegerea lor a fost întărită şi de către domn prin hrisovul său din 1 februarie 1712 (Arhivele Statului, Bucureşti, mss 705 f 502-503 şi Muzeul de Istorie al municipiului Bucureşti nr. nv. 30 474).
La 6 iulie 1713 izbucnind din nou un conflict pentru hotarele care despărţeau proprietatea mănăstirii Tînganu de aceea a egumenului Macarie de la Cernica, iarăşi au fost mărginite pietrele din Valea Tunului pe marginea lacului Tînganului. peste matca Colentinii pîna la apa Dimboviţii" (nr.inv. 30476 f4); la 26 decembrie 1713 se completa hotărnicia, boierii delegaţi arătînd  că "am mersu de am tras moşia Tînganului..din semnele mănăstirii  Cernicăi până în piatra Dragomireştilor la pescarii domneşti şi am tras stînjeni 1.000.în latul moşii; iar lungul din Pasărea din Vadul Pietros ..drept peste Colentina pa iazăre.şi pînă în râul sterpu" (ibidem f 40).
De asemenea, la 2 mai 1718, ispravnicii de scaun din Bucureşti, Şerban Năsturel marele ban, Pană Negoiescul marele vornic şi Grigore mare vistier, interveneau pentru un iezar al Tînganului, cotropit de mănăstirea Vorniceasa (f7-7v).
Starea de plîns în care ajunsese mănăstirea Tînganu, agravată în timpul lui Constantin vodă Brâncoveanu, a determinat - în cele din urmă- pe acest domn " văzînd că nefiind supt stăpînire, să strică şi să pustieşte de tot, o au fost inchinată ca să fie metoh sfintei şi dumnezeeştii Mitropolii". Dar la 15 noiembrie 1721, episcopul de Nazaret, Dorotei, aflat în Bucureşti, arăta într-un document, împreună cu alţi boieri, că "în zilele prea luminatului ...domn Io Nicolae Alexandru voevod, zidind măria sa sfînta mănăstire Văcăreşti, ne-au rînduit pă noi ca să fim nastavnici şi purtători de grijă la aceasta sfîntă mănăstire.". Iar mitropolitul ţării Daniil    - presiunile, nemărturisite însă, ale autoritarului şi jecmănitorului domn fanariot - a fost silit ca şi alţi boieri "pravoslavnici creştini " de altfel să înzestreze şi el ctitoria lui Nicolae vodă Mavrocordat; de aceea, "au dat şi au închinat aceasta mănăstioară Tînganul ca să fie metoh sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Văcăreşti. însă cu toate moşiile, viile şi odoarele şi altele" în afara moşiei Plătăreşti, care fiind " amestecată" cu proprietăţile Mitropoliei, i-a rămas acesteia din urmă ca o slabă compensaţie pentru pierderea suferită.
Datorită faptei abuzive a puţin scrupulosului domn fanariot, care încălcase astfel vechea hotărîre a lui Matei Basarab de a nu închina anumite locaşuri din ţara mănăstirilor din Orient, Tînganu - fost cîndva "lavra" şi ctitorie voievodală - a decăzut aşadar, în al treilea deceniu al veacului al XVIII-lea, la starea de modest metoh al falangei şi bogatei mănăstiri Văcăreşti, închinată la rîndul ei sfîntului Mormînt de la Ierusalim.
Puţinele avuţii de care mai dispunea încăpînd pe mîiinile lacomilor şl nesăţioşilor egumeni şi nastavnici greci, ruina mănăstirii Tînganului s-a accentuat. Documentele vremii nu mai amintesc decît de certurile şi litigiile dintre egumenii Văcăreştilor - stăpîni ai Tînganului - cu acei de la Radu Vodă - posesori ai fostei mănăstiri de călugăriţe de la Ezeru sau Vorniceasa - şi cu egumenii de la Cernica, pentru incălcări reciproce ale hotarelor moşiilor vechilor lăcaşuri decăzute ca metocuri. Acest lung şir de procese de hotărnicii nu mai interesează însă direct istoricul mănăstirii Tînganu, căzută în complectă paragină şi devenită simplă biserică de mir a satelor învecinate.
Ne mărginim numai să amintim că in Catagrafia eparhiei Ungro Vlahiei din 1810, vechea ctitorie domnească era trecută ca "biserică de zid, metoh al mănăstirii Văcăreşti.
În prima jumătate a secolului XX, documentele nu se referă de fel la starea de avansată ruină a obiditului metoh; se mentioneaza în schimb doar noi hotărnicii precum şi ridicări în plan ale moşiilor bogatelor mănăstiri tutelare şi ale diferiţilor proprietari.
Vechea ctitorie domnească - aflîndu-se în imposibilitate de a mai fi meremetisită şi administraţia Sf. Mormînt opunîndu-se unei atare cheltuieli - a fost părăsită şi dezafectată cultului, construindu-se în satul Tînganu, la 15 august 1853, la o jumătate de km de acest lăcaş, o nouă biserică purtînd hramul Adormirii Maicii Domnului. Obiectele de cult şi alte piese de la fosta mănăstire au fost transportate la noua biserică parohială din sat.
Zidurile vechiului lăcaş au mai rămas în fiinţă după 1853 încă vreo 30 de ani, iar cu resturile de cărămizi, locuitorii satului Tînganu au făcut cuptoare de pâine şi coşuri la case. La 1894 se mai zăreau încă la suprafaţa solului urme de zidărie, adică bucăţi de mortar şi de cărămizi, dar istoria fostei ctitorii domneşti se ştersese aproape cu desăvîrşire din amintirea localnicilor, o vagă tradiţie păstrîndu-se doar la unii preoţi şi bătrîni ai satului.
Cernovodeanu
Astfel Letopiseţul Cantacuzinesc aminteşte foarte succint că "Radul vodă cel Frumos, acesta au făcut mănăstirea ot Tînganul. Şi au domnit ani 15", iar cronica lui Radu Popescu, precizează la rîndul ei, că "statut-au domn Radul vodă în urma lui Vladislav vodă. Acesta au făcut mănăstirea Tînganul". În plus în cuprinsul unei anaforale din 18 mai 1803, potrivit la hotarele proprietăţilor mănăstirii, ajunsă din 1721 metoh al Văcăreştilor, i se recunoaşte de asemenea drept ctitor pe "Radul vodă, feciorul lui Vladu vodă" ca şi în catagrafia eparhială a Ungro-Vlahiei din 1810 unde, la fel se consemnează că mănăstirea a fost ridicată de un  "Radu vodă".
Comentarii   
crispat
0 # Aferim!crispat 27-11-2009 18:52
Mulţumim pentru articol, şi pentru efortul de documentare. Multă putere de muncă în continuare!
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat | Raportează către un administrator
Guest
0 # Radu cel FrumosGuest 07-07-2022 22:15
Very good article! Pity that the monastery was ruined. There should have been the wall paintings with the ctitor, Radu voivoda, and his wife. That's truly a pity.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat | Raportează către un administrator
Adaugă comentariu
Pentru un dialog civilizat, articolele si comentariile care contin expresii vulgare, injurii catre alti utilizatori sau incita la violenta, ura, sunt defaimatoare, ofensatoare, promoveaza produse sau servicii, sau nu au legatura cu subiectul comentat, vor fi sterse. Responsabilitatea articolelor si comentariile revine autorului acestora.
Campurile de mai jos marcate cu * sunt obligatorii.


Codul de securitate
Actualizează