Istoria_Manastirii_Cernica_Athanasie_Mironescu_1930

Mănăstirea Cernica, mănăstire de monahi de la înființarea ei, ca și în prezent, este o mănăstire însemnată, dar nu pentru niscaiva comori de știință sau de artă—monumentele pe care le-a lăsat în această privință i s-au luat în mai multe rânduri aproape toate—nici pentru vechimea ei (vom vedea că sunt alte mănăstiri mai vechi), nici pentru stilul ei arhitectonic (întâia ei clădire sau vreo inscripție de la ea ne mai păstrându-se), nici în sfârșit prin vreun deosebit rol cultural al ei din trecut. Totuși, această mănăstire este însemnată prin așezarea ei, am putea zice unică, prin împrejurările politice și bisericești în care s-a întemeiat, apoi printr-un șir de voievozi, boieri și ierarhi care au avut un rol în istoria ei, iar unii sunt renumiți în istoria țării și a literaturii românești. De exemplu, după Mihai Viteazul, pomenit de mai multe ori în actele mănăstirii, a fost Simeon Moghila, pomenit în al doilea hrisov al mănăstirii, Radu Vodă Șerban, care i-a dat întâiul hrisov, succesorul său Radu Mihnea, Matei Basarab și alții. Apoi, dintre boieri: Cantacuzinii, Ghiculeștii, Grecenii, Năstureii, Krețuleștii, Filipeștii și alții, iar dintre ierarhi: mitropoliții Luca, Grigore I, Ștefan și alții.