Efectul negativ al pomenilor electorale la romani.

: Scris de Vasile Bolboja Vasile Bolboja; Categorie: Politica Politica; Publicat: 29 Februarie 2012 29 Februarie 2012; Creat: 29 Februarie 2012 29 Februarie 2012; Accesări: 4542 4542

Evaluare utilizator: 2 / 5

In cele ce urmeaza revenim cu un subiect delicat si care a fost abordat si in alte article publicate aici sau in publicatia Viitorul Ilfovean. Unele aspecte descrise au atras aprecieri, altele critici.

După percepţia fiecăruia, după interesul fiecăruia. Noi nu am evitat subiectele care ne-au atras critici. Nu ne-am transformat in “lăudaci”. Pentru că nu am vrut, nu vrem să vă transformăm pe dvs. în “aplaudaci”...

Să vorbim deschis despre pomenile de tot felul: politic-electorale, comerciale, de reprezentare, de propagandă personală, umanitare... Faptele, în sine, nu au prea multe conotaţii incriminatorii. Dar efectul lor pe termen lung, în condiţiile speciale româneşti (dacă ne permiteţi să ne exprimăm astfel!) are un efect negativ. Pe fondul diminuării considerabile a locurilor de muncă (acestea asigurau un trai decent, cinstit) românii, cu proverbiala lor capacitate “de a se descurca în împrejurări noi” (unul dintre cele cinci atribute esenţiale ale inteligenţei umane), au găsit soluţii noi. Neocapitaliste.

Unele dintre ele sunt, cu siguranţă, pomenile electorale. S-a încetăţenit ideea că acestea se produc doar în preajma alegerilor de tot felul. Fals. Ele sunt perpetue.

Orice factor politic (indiferent de locul ocupat în ierarhie) pretinde pentru orice serviciu (legal sau ilegal) simplu, fără echivoc: “câte voturi îmi aduci?”. Şi în virtutea acestui principiu simplu avantajele se întind pe tot ciclul perioadei electorale.

Desigur ne întrebăm: ce fel de avantaje? Cum terenurile din judeţul Ilfov au avut (şi mai au încă) o valoare mult peste media ţării, un lot de teren plasat într-o zonă bună este o adevărată mană cerească. Apoi scutirea de impozite (exemplu concret: plata colectării gunoiului, altminteri destul de consistentă), eludarea legii în cazul în care alegătorul o încalcă (în special la furturi; câţi dintre cei care au furat în judeţul nostru, au fost depistaţi şi, în cele din urmă, condamnaţi?), petreceri de tot felul. Că inventivii români găsesc prilejuri. Şi multe altele. Nu ne-am referit la cele directe din preajma alegerilor: diverse obiecte şi bani.

Acestea sunt (doar) mizilicuri. Să relatăm şi un caz concret: un alegător din sud-estul judeţului a participat, cu ocazia alegerilor locale din 2008, cu nonşalanţă, la mai toate chermezele electorale, indiferent de culoarea... curcubeului politic. Ne-a mărturisit, cu o sinceritate dezarmantă, că pierduse buletinul de indentitate şi nu făcuse formalităţile pentru a dobândi altul. “-Nu m-a întrebat nimeni de buletin!”. “-Şi dacă te întreba?”. “–Găseam eu un motiv: e la poliţie, e la serviciu, l-am uitat acasă, nu-l găsesc deocamdată... Sunt atâtea căi..”. Continuăm dialogul: “-Şi la votare?”. “-Mă descurcam: am fost la serviciu şi am votat în Bucureşti pe nu ştiu care listă electorală (cine verifică!), am fost bolnav, mi s-a furat buletinul în presăptămâna alegerilor, şi atâtea altele; dar nu m-a întrebat nimeni, niciodată”. Evident, nu a votat pe nimeni! Alte comentarii sunt de prisos.

Pe acest principiu mioritic s-a extins sistemul de a obţine avantaje facile, evident materiale, fără muncă, fără eforturi, fără bătaie de cap. Se desfăşoara un meci de fotbal şi echipa favorită a câştigat, victoria trebuie sărbătorită cu băutură. Din belşug Şi, evident, gratis, oferită de cel ce se încumetă să sponsorizeze echipa.

Bucureştenii sunt mai avantajaţi: sunt lansări de DVD muzicale, de cărţi, spectacole muzicale organizate în parcuri, sărbători naţionale, tăieri de panglici pentru obiective diverse, etc. care, în unele cazuri, se termină, în bună neotradiţie românească, cu un bogat... “bufet suedez”. Noi, am spus toate acestea cu sinceritate. Trebuie să înţelegem că nu putem construi o viaţă nouă, fie ea şi neocapitalistă, fără muncă. Nişte vorbe vechi de când lumea spun: “Nişte vorbe vechi de când lumea spun: “Nici muncă fără pâine, dar nici pâine fără muncă”.

Publicat si in "Viitorul Ilfovean"

Caricatura preluata de la "Academia Catavencu"