Istoria locala a Comunei Cernica - rubrica elaborata sub egida D-lui Ciotoran Niculae
- Scris de Administrator Administrator
- Categorie: Istorie Locala Istorie Locala
- Creat: 30 Noiembrie 2021 30 Noiembrie 2021
- Accesări: 2093 2093
În cele ce urmează dorim să vă prezentăm un album cu imagini luate cu ocazia unei excursii facute in data de 14 -Noi-2021, pe traseul Sat Căldăraru - Padurea Căldăraru - Iaason - fosta Baterie 8 - 9 Cernica (fosta "la Explozie") - fosta tabară de copii din pădurea Căldăraru cu intrare de pe Centura Bucuresti de lângă stăvilarul dintre lac Lebada si lac Cernica (râul Colentina) - zona padure între ștrand Cernica și centură - fost ștrand Cernica.
De fapt acest itinerariu, era denumit de către cei din Caldararu, "drumul berii", drum pe care mergeam, pe timp de vară, adolescenți fiind (acum aproximativ 35-40 de ani, anii '80-'90) pe bicicletă (trimiși de părinti, de fapt trimiși de "tați", să cumpăram câte o lada de bere (cu sticle la 500 ml), bere care, de obicei, se vindea în zonă, doar la fostul ștrand Cernica. Pe vremuri bicicletele erau dotate cu un "portbagaj" generos și rezistent, numai bun de transportat încă o persoană sau "o lada cu bere", sau doua chiar, dacă aveai "zgârciurile" potrivite.
Teoretic puteam să ajungem la ștrand și pe soseaua Cernica, dar acest drum prin și pe lângă padurea Caldararu ni se părea mai scurt sau / și mai "aventuros".
Pe scurt, cateva comentarii pe marginea a ceea ce am gasit pe acest "traseu":
Pădurea Căldăraru a ramas aproximativ aceași pădure pe care o știam, poate un pic mai îmbătrânită pe alocuri, un pic rărită de asemenea, și cu mai multe gunoaie de plastic decat pe vremea noastră. În rest aceeași plăcere să te plimbi prin aceasta pădure știută și din păcate / fericire frecventată din ce în ce mai puțin și de către "turiștii" bucureșteni dar și de către cei din Căldăraru.
Zona de vis-a-vis de ștrandul Cernica, stiută de noi sub toponimul de "Iaason" a rămas aproximativ la fel, accesul fiind din ce în ce mai greu datorită marăcinilor și a altor arbuști care se înmulțesc pe an ce trece.
Dupa cum probabil stiați acum aproximativ 130 de ani, în jurul Bucurestilor (click aici si aici pentru mai multe detalii) au fost construite circular mai multe fortificații (forturi si baterii de defensivă) majoritatea dintre ele fiind acum in paragină, unele ajunse în posesia unor firme private pe post de ciupercarii sau terenuri de paint-ball și altele pur si simplu fiind acoperite de moloz si gunoi.
Între Centura Bucurestilor si Pădurea Căldăraru se află Bateria 8-9 Cernica (între Fortul IX "Căţelu" și Fortul VIII "Cernica"), una dintre bateriile serios afectate de exploziile de armament din anii ’30 (de aici si denumirea data de catre noi, cei din Caldararu: "La Explozie"). Cand eram copii, veneam pe locul acestei baterii si care de fapt era o mare groapa marginita de cateva ziduri si din care se extragea nisip. Periodic, noi, precum si unii adulti (ex. vecinul Nea' Tică) veneam periodic sa cautam ceea ce noi denumeam "artificii" dar care, dupa unele pareri, aceste artificii erau de fapt bare de TNT (sincer nu am nici o garantie ca asta erau). Aceste bare erau un fel de tevi mai groase de aproximativ 3/4" sau chiar 1" si lungi de 50-60 cm si care ardeau cu flacară atunci cand foloseam chibriturile să le aprindem. Erau de culoare gri închis si parcă erau alcătuite dintr-un fel de pulbere solidificată. Noi le dădeam două mari întrebuințări:
1. dupa ce le spărgeam în așchii micii (de 4-5 cm) barele respective, le înfășuram în folie de aluminiu (cu care se ambala ciocolata), la coada acestei mici rachete lăsând loc liber pentru ejectarea gazelor arse, scoțând un băț de chibrit. Le puneam pe o margine de bancă, aprindeam un chibrit la varful acestora și brusc, zburau încoace și încolo cu fum și fâsâit în mai toate direcțiile spre deliciliul și amuzamentul tuturor copiilor.
2. barele întregi se aprindeau la un capăt și același capăt era presat de stâlpul de lemn de pe stradă, de la capătul celălalt ieșind fum în cantități mari iar din cauza presiunii constante se auzeau pocnituri ritmice si puternice. Nea Tică, cel mai tare vecin, era expert în acest procedeu și de-abia îl așteptam să vină de la servici și să ne distreze.
Alții le foloseau într-un mod și mai periculos: puneau așchiile pe calea ferată, iar când trecea trenul pe linia București - Oltenița, acestea "pocneau" cu fum și zgomot, câteodată conductorii oprind trenul pentru a vedea ce se întâmplă.
Astăzi, terenul pe care a fost construită Bateria 8-9 Cernica (asa cum se poate vedea pe hărțile de pe internet) serveşte ca depozit de gunoaie şi moloz, făcând-o imposibil de vizitat. Toate intrările sunt astupate cu pământ, iar starea tunelelor este necunoscută. Doar câteva din blocurile mari de beton armat împrăștiate prin pădurea Căldăraru, de la explozia amintită mai sus și despre care nu se mai știe aproape nimic, mai amintesc că în acel loc a "fost" și s-a întâmplat totuși, ceva .
Lângă aceasta baterie, pe "drumul berii" spre ștrandul Cernica, se află și fosta tabară de copii și tineret din pădurea Căldăraru cu intrare de pe Centura Bucureștilor, lângă stavilarul dintre lacul Lebăda și lacul Cernica. După cum se poate vedea în imagini, din această tabără (unde au lucrat și mai multi consăteni din Căldăraru) unde se faceau cantonamente si pentru copii sportivi, au mai rămas doar ruinele cladirilor a ceea ce a fost una din cele mai frumoase tabere din zonă. In schimb frumusetea locului si privelistile superbe spre lacul Cernica, au ramas neschimbate. Deocamdată neschimbate, pentru că, în curând, peisajul mirific al zonei, va fi pentru totdeauna schimbat prin construirea noului inel de autostrada al Bucureștilor.
Imediat după traversarea stăvilarului dintre lacul Lebăda și lacul Cernica, "drumul berii" continua, făcând dreapta, prin "păduricea" dintre ștrandul Cernica și centura Bucureștilor. Dacă încă nu ați trecut niciodată prin această zonă, vă invit să o faceți pentru a vedea natura în plenitudinea ei, această mica pădure fiind (încă) plină de păsări (inclusiv cucuvele și fazani care zboară din lăstărișul lor la fiecare pas). Acum, față de acum cateva decenii, când era plină de "turiști la grătar", zona pare a fi neatinsă de civilizație, vegetația făcându-și loc, într-o asemenea măsură, încât, a trebuit să ocolim drumul știut, acesta fiind acum impractibil, atat datorită vegetatiei dense nou apărute, cât si a micilor pârâuri care au apărut între timp. Spre deosebire de restul pădurii, aceasta zonă se deosebește și prin existența unei vegetații specifice "ciudate" și roșcate (după cum se poate vedea în imagini)
Trecând și de această zonă, am ajuns acolo unde pe vremuri era o stână de oi, lângă padurea care înconjoară la nord fostul ștrand Cernica, acum acesta fiind un spațiu privat, împrejmuit și acoperit de arbusti. Exact pe acest teren va trece viitoarea autostradă.
Mai departe, trecand pe langa casele construite în aceasta zona dupa anii '90, am ajuns la fostul restaurant "La Porumbița" unde se "serveau" faimoșii mici pe carton alb, cu sarea, muștarul și felia clasică de pâine și unde de asemenea se stătea la coadă pentru a cumpăra berea pentru care eram "exilați" de acasă, aproape în fiecare duminică. A se vedea în imaginile publicate, că, de fapt, ceea ce s-a construit acum pe locul fostului restaurant, nu mai seamană deloc cu ceea ce a fost odată "La Porumbița". După cum știți toată zona fostului ștrand Cernica a fost concesionată după "revoluție" în stilul caracteristic "marilor" privatizări din România.
Mai departe am trecut pe lângă fostul restaurant "La Ciupercă", am ajuns la complexul construit in ultimii ani, unde am mâncat o ciorbă și un crap prăjit (necomentând calitatea, aceasta fiind totuși o chestiune de gust) și după aceea am plecat acasă, nostalgici dupa vremurile trecute și după fostul ștrand Cernica, astazi această zonă fiind doar o locație pentru evenimente exclusiviste, "masele populare" nemaivând accesul de altă dată, decât dacă "consumatorii" actuali iși permit prețurile afișate din meniurile restaurantelor respective construite pe plajele de nisip a ceea ce a fost odată, ca niciodată, ștrandul Cernica.
Campurile de mai jos marcate cu * sunt obligatorii.