Evaluare utilizator: 1 / 5
Într-un articol anterior am abordat spinoasa şi complexa problema a consilierilor locali. Nu în sensul că activitatea acestora ar fi foarte complexă, că ar fi nişte “fac totul” pentru obştea care i-a ales. Există părerea “în popor” că un consilier este “un mic Dumnezeu local” care taie şi spânzură în obştea pe care o reprezintă, rezolvă cu maximă rapiditate şi eficientă toate problemele pe care cetăţenii i le prezintă. Nimic mai fals... Să intrăm, conform stilului nostru, în detalii... concrete:
Activitatea principală a unui Consiliu Local (CL) se desfăşoară, de obicei,
între 1-3 şedinţe lunare. În cadrul unei şedinte un consilier are posibilitatea să propună pe ordinea de zi un punct, din iniţiativă personală sau la cererea alegătorilor. Propunerea este supusă aprobării CL care o poate accepta sau nu. Există si o alternativă “de rezervă”: să o prezinte la ultimul punct al oricărei şedinţe: “Diverse”. Democraţia are legi clare, necruţătoare: orice propunere trebuie să întrunească votul majorităţii. În cazul nostru al consilierilor locali. Altfel acea initiaţivă va rămâne doar pe hârtie. Pe hârtia (registrul) în care este consemnat procesul verbal al respectivei şedinţe. Consilierului-propunător nu-i rămâne decât să-l convingă pe cetăţeanul care i-a sugerat (sau reclamat) respectiva doleanţă că el a susţinut-o în cadrul CL dar fără sorţi de izbândă. Şansele de a-l convinge pe cetăţeanul-alegător sunt minime: adică cum el, ditamai consilierul, nu a reuşit să obţină dreptate pentru el, alegătorul!
Problemele care fac obiectul şedintelor CL sunt surprinzător de limitate: bugetul Primăriei şi frecventele lui rectificări, planul de investiţii care, repetăm, este aprobat şi finanţat de forurile superioare (judeţene) şi care are câteva capitole clare: şcoli şi grădiniţe, spitale şi dispensare, parcuri, terenuri şi săli de sport, asfaltare drumuri locale. Apoi aprobări privind planuri de urbanizare zonala (PUZ) şi alte asemenea, închirierea şi stabilirea chiriilor pentru spaţii ce aparţin de domeniul Primăriei, aprobarea pentru cumpărarea de utilaje necesare activităţii aceleiaşi instituţii locale (tractoare, remorci, etc), cheltuieli ce ţin de gospodăria comunală. Formal şi aprobarea organigramei de personal a Primăriei. Că doar nu plătesc consilierii locali salariile Primăriei... Tot formale sunt şi aprobările pentru cele trei mari obiective ale oricărei comune ilfovene: gaze, canalizare şi apă curentă. Evident că acestea ţin de fondurile centralizate judeţene şi externe. Din lecturarea acestei minimale scheme privind atribuţiile unui consilier se poate observa că posibilităţile unui consilier local de a interveni direct sunt limitate de (cel puţin) două restricţii: 1. Dacă respectivul consilier este în minoritate politică sau dacă propunerea lui nu întruneşte un număr de jumătate +1 dintre voturi, propunerea lui devine istorie; 2. Dacă propunerea lui solicită fonduri ce depăşesc posibilităţile (şi aşa modeste) ale bugetului local, sucombă prin/de ...inaniţie financiară. Concluzia este cât se poate de clară: posibilităţile şi atribuţiile unui consilier local sunt destul de modeste, mult sub nimbul pe care i-le atribuie alegătorul.
În altă ordine de idei precizăm că, faţă de anii ’90, când echipa Primarului, prezentată public alegătorilor conţinea şi lista consilierilor, observăm că în anii noului mileniu, aceştia nu mai sub popularizaţi/cunoscuţi decât pe listele electorale direct la vot. Pe bună dreptate, alegătorii de plâng că nu au de unde să-i cunoască! Ori este important, pentru locuitorii unei comune, să cunoască şi pe aceia care îi reprezintă la nivelul CL! Cum să interpretăm această “scăpare”? Noi spunem că este un fel de narcisism bine calculat din partea Primarului: dacă Ludovic XIV (1643-1715), regele Franţei, a spus că “Statul sunt eu!” Primarii noştri par a spune că puterea unei comune sunt ...ei.
Articol preluat din "Viitorul Ilfovean"
Abonare pentru a fi notificat cu privire la comentariile noi
Raportati
Comentariile mele