- Scris de Lilian Iordache Lilian Iordache
- Categorie: Istorie Locala Istorie Locala
- Creat: 30 Mai 2026 30 Mai 2026
- Accesări: 18 18
La 1 iunie 2003 apărea „Gazeta de Cernica”, primul și singurul număr al unei publicații locale (a se vedea mai jos) care încerca să adune, în doar opt pagini, viața unei comune întregi: amintiri, sport, muzică, probleme sociale, administrație, umor, anunțuri și, mai ales, dorința ca oamenii din Cernica, Tânganu, Căldăraru, Poșta și Bălăceanca să se audă unii pe alții. După 23 de ani, acel ziar tipărit o singură dată merită privit ca începutul unei povești care avea să continue, din 2009, sub forma portalului Vox Cernica.
În iunie 2003, comuna Cernica era într-un moment agitat. Pe de o parte, purta încă oboseala tranziției, a drumurilor imperfecte, a locurilor de muncă pierdute, a satelor care încercau să se regăsească după anii grei de după 1989. Pe de altă parte, exista o energie locală greu de descris azi: competiții sportive, concerte, oameni care voiau să facă ceva împreună, copii, tineri, formații locale, fotbal de comună, stadion, muzică și acea senzație rară că, măcar pentru câteva zile, comuna se adună în jurul unei idei comune și se bucură atunci când se văd unii lângă alții.
Pe acest fond a apărut Gazeta de Cernica, Anul I, nr. 1, iunie 2003, tipărită în 2.000 de exemplare și distribuită gratuit.
Ziarul a fost legat de promovarea a doua evenimente culturale și sportive: concertul formației de atunci Vox Cernica si altor artisti muzicieni și campionatul de fotbal local: Cupa Cernica, ediția a II-a, organizat de Primaria Cernica.
Gazeta de Cernica, în doar opt pagini voia să fie de toate pentru toți: editorial, agricultură, transport preorășenesc, legislație a pensiilor, interviuri cu artiști, cronici sportive, clasamente, anunțuri de mică publicitate, umor, povești locale și amintiri. Dar sufletul acelui unic număr de ziar nu a fost hârtia, nici tiparul, nici grafica de început de ani 2000. Sufletul lui era întrebarea simplă: ce facem cu comunitatea noastră?
Miza Gazetei, nu era să informeze rece, de la distanță, ci să creeze o punte. Între sate. Între generații. Între cei plecați și cei rămași. Între memoria copilăriei și realitatea prezentului. Între fotbalul jucat pe terenul comunei și marile probleme administrative. Între gluma de la pagina de umor și întrebarea serioasă: cine suntem ca localitate?
Privind în retrospectivă, în paginile Gazetei de Cernica se poate vedea reflectată, foarte bine, lumea de atunci. Sportul era reprezentat prin Cupa Cernica, cu echipele satelor, cu clasamente, goluri, portari, fundași, mijlocași, atacanți și rivalități locale trăite cu seriozitatea marilor competiții. Muzica aducea împreună artiști cunoscuți și oameni ai locului. Ziarul consemna astfel nu doar un spectacol, ci o radiografie punctuală a vieții unei comunități reale: imperfectă, amestecată, vie, cu probleme, vanități, speranțe și oameni.
Gazeta a fost editată și realizată într-un timp foarte scurt, practic în doar câteva zile, de sus-semnatul, Vasile Bolboja și Marin Florian, entuziasmul și dorința de a face ceva fiind principalele resurse ale acelui demers editorial, pe lângă inițiativa și sprijinul logistic și material asigurat de Primăria Cernica.
În 2009, când tehnologia a făcut posibilă o continuare sustenabilă în mediul online, "gazeta" a renăscut sub altă formă. Nu pe hârtie, ci pe internet. Nu lunar sau săptămânal, ci permanent. Numele ales pentru acest ziar online / portal a fost firesc: Vox Cernica.
Dar Portalul Vox Cernica nu a fost gândit doar ca o publicație care să prezinte informația doar dintr-o singur sens. A fost gândit ;i ca o poartă de intrare a comunei în spațiul public virtual, ca un loc de comunicare, informare și socializare între cititori, și cu asigurarea posibilității ca cititorii și utilizatorii acestui portal să-și poată exprima propriile opinii și să-și facă cunoscute evenimentele, fotografiile, anunțurile, etc., personale sau instituționale..
Din păcate, acest portal, asemenea multor publicații locale, nu a putut și nu poate concura cu marile rețele sociale — Facebook, YouTube, TikTok și altele — unde locuitorii preferă să își exprime opiniile pozitive sau negative, reacțiile și nemulțumirile legate de evenimentele din comună. Astfel, multe dintre aceste intervenții rămân risipite în postări efemere, prin grupuri, pagini și canale greu de urmărit, fără să se mai transforme într-o oglindire unitară și cât mai coerentă a comunității locale.
A se citi și: Grupuri locale Comuna Cernica prezente pe retele sociale
Totuși această idee rămâne (încâ) actuală și după 23 de ani. Poate chiar mai actuală decât atunci când accesul la tehnologiile internetului era incomparabil mai redus.
Cernica de astăzi nu mai este Cernica din 2003. Comuna a crescut, s-a schimbat, s-a extins și s-a complicat. Analiza Vox Cernica din aprilie 2026 arată o comună dinamică, cu 11.871 locuitori la Recensământul din 2021, împărțiți între Cernica, Tânganu, Bălăceanca, Căldăraru și Poșta, cu trei sate mari foarte apropiate ca populație: Cernica, Tânganu și Bălăceanca.
Aceeași analiză arată că dezvoltarea ultimilor ani a adus nu doar creștere de populație, ci și presiune pe drumuri, utilități, școli, transport public și servicii medicale.
O comunitate care crește are nevoie și mai mare de identitate, de informare, de dezbatere, de critică, de solidaritate și de capacitatea de a spune: aceasta este povestea noastră, cu bune și cu rele.
Astăzi, Portalul Vox Cernica acoperă domenii pe care, in 2003, initiatorii gazetei, doar le intuiau: istorie locală, administrație, infrastructură, educație, religie, sport, cultură, statistici, lacul Cernica, transport, evenimente, anunțuri și multe alte teme ale vieții locale. Structura actuală a portalului arată tocmai această extindere de la un ziar de opt pagini la un real jurnal al evenimentelor și o reala arhivă digitală și dinamică a comunitati.
Număr unic al gazetei nu a fost o reușită editorială în sensul clasic și nu asta s-a dorit. În lipsa resurselor necesare pe termen lung, nu a avut continuitate tipărită, nu a devenit ziar periodic, nu a construit o redacție stabilă. Dar a făcut ceva poate mai important: a aprins o idee. Ideea că fiecare sat, fiecare locuitor poate să-și spună povestea sa locală și că povestea lui, chiar contează. Ideea că, prezentul nu trebuie lăsat să treacă fără să fie consemnat și prezervat pentru viitor.
De aceea, la 23 de ani de la apariția Gazetei de Cernica, nu comemorăm doar un ziar. Comemorăm un început. Un început făcut cu entuziasm, cu mijloace puține și cu multă încredere că se poate, chiar dacă evoluțiile socio-economice sunt din ce în ce mai complicate.
Gazeta de Cernica a fost pe hârtie. Portalul Vox Cernica este continuarea in era digitala. Miza a rămas aceeași: să ne cunoaștem mai bine comunitatea în care trăim zi de zi sau ocazional, să ne amintim de unde venim sau de unde am plecat, să înțelegem ce ni se întâmplă și de a putea exprima și a face cunoscut aceste lucruri. Daca am reușit până acum acest lucru și în ce măsură, doar Dvs. sunteți în măsură să o spuneți.
Acum știm, din nou, în a cui curte este mingea.
Concetățeanul de servici
AMINTIRI... DE LA CERNICA
Cernica, anul de grație 2003. Stau în fața paginii imaculate și mă întreb cum va reacționa această pagină la ceea ce voi încerca să le transmit cititorilor care cel puțin din buletin, reiese că încă îmi sunt concetățeni.
În copilărie nu credeam vreodată, de fapt nici prin cap nu-mi trecea că voi ajunge să pot să mă adresez Dvs. nu prin intermediul unui ziar oarecare ci chiar al ziarului comunei Cernica. Și nu sunt mulți care pot să spună altfel decât mine. Personal, cred că nici unul. Și totuși aceasta se întâmplă, acum în iunie 2003. Să fie aceasta o întâmplare, mai bine spus să fie mâna ursitoarelor la mijloc? Sau poate de vină este o premeditare în subconștient? Cu certitudine adevărul este undeva între aceste două posibilități fără a nega nici măcar o miime de secundă, ca pe lumea asta cu siguranță cineva acolo sus ne veghează. Fiecare dintre noi deținem puterea să decidem ce și cine ne guvernează destinul și de ce acum în iunie 2003 suntem fiecare ceea ce suntem. Suntem mult mai aproape de această putere de a decide, decât eram înainte de ’89. Și totuși, oare de ce, aproape de fiecare dată când părăsesc satul natal după o vizită la părinți un sentiment de disperare mă cuprinde? Din cauza părinților pe care îi văd îmbătrânind fără speranță? Din cauza prietenilor din copilărie?
Din cauza diferenței enorme între cum arată peisajul, casele, oamenii, lacul, școlile, șanțurile din comuna și satele din Cernica, cum se petrec sărbătorile, nivelul grijilor, necazurilor și frământărilor de acum, și cum erau toate acestea înainte de ’89? Poate din cauză că văd că mulți oameni nu mai au încredere în ei? Din cauză că sunt nostalgic după copilăria pierdută? Probabil toate acestea la un loc au o contribuție. Pentru șanțuri am o nostalgie deosebită. Aceste șanțuri erau printre locurile cele mai plăcute unde, împreună cu prietenii din adolescență petreceam seriile toride de vară după ce toată ziua hălăduisem prin pădure, prin împrejurimile satului, după ce ne luasem porția de scăldat, de leapșa și de ce nu, „de făcut baie” în același lac. Era locul unde aterizam la taifas, unde glumeam, jucam o șeptică, ne înghionteam, beam o citronadă mică și toate astea fără nici o grijă.
Eram strigați la masă de părinți și aveam cu toții o plăcere deosebită să-i scoatem din sărite cu sosirile noastre mereu amânate. Mă întreb oare câți copii din comună la acest moment, știu să-și construiască singuri, arcuri și săgeți, invizibile, zmee de hârtie pe trestie, praștii, sulițe și arbalete, „hoțoaice”, vaporașe din lemn, leagăne cu liane în pădure etc.
Câți dintre ei mai joacă „cartonașe”, șotronul, „urșii și vânătorii”, „de-a pitita”, câți mai fac trambuline din „cocioacă”, pocnitori din noroi, cazemate din zăpadă, câți se mai duc la furat de nuci, porumb de floricele, cireșe, struguri și alte minunății? Câți adolescenți mai organizează „bairam” cu ocazia onomasticii lor, câți se mai duc la discotecă, câți mai se duc la filme așa cum ne duceam noi la cele pe care le aducea Nea Mircea, ce concursuri de muzică, sport și poezie se mai organizează între școli — fie ele și patriotice? Când și cât de des noi și părinții noștri ne mai vedem rudele din satul învecinat dar mai ales rudele din același sat? Câți ne mai ajutăm între noi și câți am înțeles ca, acolo sus nu mai înseamnă decât cerul iar din cer nu mai poate pica decât ploaia și aceea cu întârziere. Câți dintre noi mai tolerează pisica, găina, și câinele care ne-au sărit gardul, religia și necuvântătoarele vecinului sau vecinei și chiar pe vecinul sau vecina? Cu riscul să vă obosesc câți dintre Dvs. mai credeți ca sunteți o persoană importantă și ca puteți avea un cuvânt de spus, ca puteți fi mai mult decât ceea ce credeți că puteți fi.
Comuna Cernica este o unitate teritorial administrativă ca oricare alta cum spunea redactorul șef al acestei gazete dar oamenii care locuiesc în această comună fac diferența. Modul cum trăiesc, cum gândesc, ce obiceiuri au, cum se îmbracă, preocupările, credința lor, nivelul de trai și multe altele fac diferența dintre comunități. Cunoaștem aceste diferențe? Din fericire sau nu, trăim în această comună dar oare ne cunoaștem pe noi înșine priviți ca o comunitate?
Cunoaștem ce ne place în comuna noastră și ce nu? Ce am vrea să facem în și din această comunitate? Ce ne dorim să se întâmple și ce nu? Eu sunt sincer și recunosc: habar n-am! Și garantez că nici Dvs. nu știți! Ceea ce știm unii dintre noi nu știu ceilalți, pentru că zvonul nu prea mai are forța pe căldura asta să mai străbată drumurile, mai bune sau mai rele, dintre satele Tânganu, Bălăceanca, Căldăraru, Poșta și Cernica. Ceea ce știți, nu știți dacă știu și ceilalți și nu știți cum ar putea situația aceasta să vă afecteze felul cum știți! Și uite așa nu mai știm unii de alții! Nu știm cine sunt băieții „buni” și cine sunt băieții „veseli”. Nu știm, de ce ceea ce ne dorim pentru comunitatea noastră nu putem să avem, sau de ce, chiar la un moment dat chiar avem. De obicei cineva are o vină și când se întâmplă ceva rău și când se întâmplă ceva bine și acela este un țap ispășitor pe care ni-l alegem fiecare după convingerile lui dar fără să fim siguri că avem dreptate sau nu.
Și uite așa se creează farmecul unei comunități. Legendele, basmele, zvonurile pot face să ne uităm frumos unii la alții, să ne aducem aminte de toate datoriile, de mamă, de tată și de multe alte lucruri care ne sunt sfinte. Gazeta de Cernica poate fi o soluție cel puțin din punctul de vedere al comunicării dintre noi. Sunt convins ca ceea ce am bătut eu câmpii mai sus, puteți s-o faceți și Dvs., dar cu mult mai multă grație. Dar de ce s-o faceți la colț de stradă când oricând puteți s-o faceți la gazetă mai elegant, să aveți un spațiu alocat în ziar iar de farmecul de care vorbeam mai sus să ne bucurăm cu toții.
Cu fotografii, interviuri cu nea Gheorghe, cu cea mai zis vecina și cu nașa Lina, cum ne mai cresc roșiile în grădină, cine și-a mai înjunghiat porcul de Crăciun în loc să-l adoarmă mai întâi, cui i s-a mai confiscat barca, povești de pe vremea când se „îmbăta” peștele în lacul Cernica și se prindeau crapii cât știuca și mult mai mari, cine ne-a mai părăsit pentru o lume mai bună, ce mai face in front poliția locală română, cine și ce vrea să-și mai vândă din ogradă, cine a mai sărit calul, cine mai construiește canalul și multe altele care depind numai de fiecare dintre Dvs. Nu trebuie decât să vă doriți să vă cunoașteți mai bine și cineva, cândva, cumva și de undeva, va încerca să facă aceasta împreună și cu ajutorul Dvs. Atenție, acum știți în a cui curte este mingea.
Concetățeanul de servici
A se citi si
- Scris de Lilian Iordache Lilian Iordache
- Categorie: Opinii Opinii
- Creat: 06 Februarie 2010 06 Februarie 2010
- Accesări: 13018 13018
        |
Prezentarea acestei gazete pe site vine in urma unor comentarii pe marginea rolului portalului Vox Cernica in relatia cu utilizatorii/vizitatorii sai si de asemenea pentru a incerca o prezentare mai detaliata a utilitatii portalului pentru cetatenii comunei Cernica. Incep prin a va spune cate ceva despre istoria acestei gazete care, din pacate a fost editata intr-un singur numar in iunie 2003, cu ocazia concertului Vox Cernica si a campionatului de fotbal Cupa Cernica editia II. In acele vremuri, eram unul dintre "inocentii" comunei care,
cuprins de nostalgiile copilariei, credea ca poate sa reinvie ceea ce a fost frumos in copilaria lui in Caldararu.
Si asta la ani de zile dupa ce a fusesem prins in mrejele si vartejul dezvoltarii mai mult sau mai putin capitaliste din Romania. In 2002 cu un pic de timp mai mult la dispozitie am initiat anumite evenimente (pentru detalii a se citi si articolul click aici: ("Amintiri despre Vox Cernica") in comuna Cernica cu speranta ca ceva se va schimba in viata sociala a comunei. Dupa primul eveniment din 2002, visam la concerte, la spectacole, la concursuri de tot felul intre tinerii din comuna si copii scolilor generale si la o anumita efervescenta a comunitatii in toate aspectele ei. Acum imi dau seama ca visam la "cai verzi pe pereti".
Era prea devreme, oamenii de-abia se descurcau de pe o zi pe alta si inca eram ametiti de tranzitia fara de sfarsit care le confirma pe zi ce trece ca "deasupra" nu mai era nimeni care sa-i traga de maneca si sa le dea un (macar) un loc de munca. Starea de "lipsa grijei de maine" era o stare demult uitata ca si locurile de munca de la intreprinderile din jurul Bucurestiului aflate in plin proces de trecere din proprietatea "tuturor" in mainile capitalistilor de astazi. Din ce in ce mai des vedeam cum, oameni aproape de maturitate si care pe vremuri se numarau printre minunile de "flacai" din sate, acum se innecau in bautura ingrosand numarul alcoolistilor comunei.
Dupa ce am citit monografiile publicate pe site, am vazut ca alcoolismul a fost dintotdeauna una din poblemele unora dintre noi, si nimeni nu s-a gandit de ce acest fenomen este atat de raspandit in comuna noastra. Alcoolismul este doar una din multele probleme care ar avea nevoie sa fie aduse in constiinta publica si pe care speram, cu ajutorul vizitatorilor carora le este dedicat acest portal, sa le scoatem la lumina, sa le dezbatem si impreuna sa vedem ce solutii pot fi gasite pentru rezolvarea lor. Spun impreuna, pentru ca, din pacate Vox Cernica sau orice alt portal sau oricare ziar sau orice institutie sau autoritate locala nu poate face nimic daca nu exista comunicare intre noi, daca de la vorbe nu se trece la fapte si daca spiritul civic si de comunitate nu renaste. In continuare ne vom plange ca nimeni nu face nimic. Problemele sau subiectele exista, sunt reale, sunt cunoscute dar nu intereseaza decat pe cei care sunt afectati de ele.
Nu toti stim de toate problemele care exista in comuna Cernica si ceva de care nu am auzit nu ne intereseaza. "Si de ce m-ar interesa ?", ar putea intreba cineva. Tot cineva ar putea da un raspuns simplu: "ceva care afecteaza comunitatea in care traiesc, in final ma afecteaza si pe mine si ceva care ma afecteaza pe mine, mai devreme sau mai tarziu va afecta comunitatea".
Anii 2005-iunie 2009 au reprezentat cumva o bula de aer pentru multi dintre satenii care au avut pamant si care nu au tinut atat de mult la el. Satenii nostrii au fost cuprinsi, ca si restul romanilor, de febra imobiliara a ultimilor ani si speranta unei imbogatiri usoare a pus stapanire pe sufletele lor. Subiectele fierbinti ale zilei erau: vecinul care a reusit sa-si vanda pamantul pe "miliarde" si cum sa fac la fel ca vecinul meu, vila care si-a facut-o unul sau altul si masinile care au inceput sa zburde pe drumurile proaspat astfaltate etc. Dintr-o data, "de la vladica la opinca", de la muncitor (de tarani nu mai poate fi vorba in comuna noastra) la functionar, meseria de agent sau intermediar imobiliar a devenit "bratara de aur". Niciodata o meserie nu a fost invatata atat de repede si de bine si niciodata spiritul organizarii si cooperarii nu a inflorit atat de repede. Terenuri care alta data erau destinate agriculturii sau picnicurilor la iarba verde, acum sustin casele si veniturile noilor sau vechilor locuitori ai comunei Cernica.
Pana si lacul Cernica a devenit prada si halci intregi din luciul apei au fost transformate in teren bun de vanzare (nu trebuie decat sa aruncati o privire pe Google Earth pe imaginile istorice, incepand cu 2004 pana in 2010 sau pe anunturile de vanzari terenuri si puteti vedea aceasta trista metamorfoza care aduce acum milioane de euro. O multime de afaceri mai mici sau mai mari au inflorit si pe teritoriul comunei noastre in urma carora unii, "cocotandu-se" pe coama valului au castigat, altii, care s-au lasat convinsi ca vor face afacerea vietii lor au ramas cu buza umflata. Acum, in 2010, cand aerul din balonul imobiliar inca mai fasaie si faza deziluziilor e pe sfarsite, acel spirit de organizare si cooperare a ramas fara obiect. Nu mai sunt prea multi cumparatori solvabili care sa contribuie la economia locala. Anunturile de vanzare s-au inmultit si "promotiile" au inceput sa apara. Din pacate pentru unii si din fericire pentru altii, lucrurile au inceput sa intre in normalitate.
Lacul Cernica, Iazul Cernica, Izlazul Cernica sau Land-ul Cernica !? Afaceri de milioane de euro.
Problemele comunitatii noastre trebuie sa ne intereseze in primul rand pe noi si cumva trebuie sa le rezolvam tot noi. Asa cum fiecare dintre noi joaca un rol in familie sau la servici sau intr-o afacere, cumva trebuie sa ne asumam un rol si in cadrul comunitatii. Unii sunt cetateni sau membrii ai unei comunitatii iar altii sunt reprezentantii ai acelei comunitatii. Raportul dintre acestia nu poate fi decat unul. Reprezentantii acelei comunitati sunt in slujba comunitatii pe care o reprezinta si nu invers. Interesele comunitatii in ansamblul ei trebuie sa fie aparate si nu doar anumite interese si preferinte individuale sau de grup. Asa cum spunea cineva pe acest portal, rolul unui ziar sau al altui mijloc de informare este acela de...informare sau de "aducere la cunostinta". Vox Cernica poate fi un mijloc de comunicare si de informare pentru comunitate dar nu in sensul clasic al unui ziar, unde un grup de ziaristi se "informeaza" si dupa aceea "comunica" prin tiparirea si distribuirea ziarului respectiv.
Din pacate, nu existau resursele necesare redactarii unui ziar. Au existat anumite incercari asa cum a fost si Gazeta de Cernica sau Gazeta de Branesti sau alte gazete locale. Astfel de gazete nu pot rezista si nu se pot autosustine din punct de vedere financiar, atat timp cat publicul careie i se adreseaza nu este suficient de numeros. Gazeta de Cernica a fost editata si tiparita intr-un timp record de 4 zile de catre mine, D-l Bolboja Vasile si un fost angajat al primariei Marin Florian care ne-a ajutat la tehnoredactarea lui. Entuziasmul si dorinta de a face ceva au fost resursele principale in editarea lui.
Unii au fost incantati de perspectiva de a exista un ziar local iar altii au ramas indiferenti. Asta se intampla acum si cu portalul Vox Cernica, unii sunt bucurosi ca Cernica a intrat "in spatiul public virtual" cu un portal modern, altii sunt indiferenti sau nu foarte fericiti. Printre cei bucurosi se numara cei care, din fata calculatorului si comfortul caminului lor pot sa se exprime in acest portal si sa aduca la cunostinta publicului problemele, interesele sau preocuparile lor locale. Desigur tehnologia poate face minuni dar, in cazul nostru, tehnologia in sine nu inseamna nimic daca nu e folosita de catre cei carora le este adresata. Rolul meu si pe care mi l-am asumat acum multi ani si anume acela de "concetatean de servici" mi l-am mai jucat inca o data atunci cand am facut acest portal.
Portalul nu este altceva decat o invitatie la dialog, comunicare si cooperare. La aceasta invitatie au raspuns cativa dintre concetatenii nostrii si numarul lor e in crestere. Totusi as vrea sa precizez un lucru foarte important: portalul se bazeaza pe contributia directa a vizitatorilor sai. Nu pe contribuitia lor financiara, pentru ca deocamdata nu e cazul, ci pe "exprimarea" lor ca cetateni ai comunei si vocea lor care spune ca," da, ne pasa ce se intampla in jurul nostru". Din fericire portalul nu este organizat sub forma unei echipe redactionala in care doar "unii" scriu si alti citesc ce le serveste acea echipa. Orice cititor/vizitator poate sa si scrie si sa devina cel putin "gazetar" amator. Utilizatorii Vox Cernica pot sa fie nu doar consumatori de informatie ci si furnizori de informatie. Pot scrie o stire din satul lor (care nu e nimic altceva decat un raspuns la intrebarile simple: cine, ce, cand, unde, de ce), pot sa-si spuna opinia cu privire la orice aspect al vietii lor, pot sa vorbeasca de pasiunile lor, pot sa-si anunte un eveniment personal sau comunitar, pot sa discute pe forum sau pe chat si pot de asemenea sa dea un anunt la mica publicitate. Portalul poate fi oglinda comunei noastre si posibilitatile de folosire si reflectare sunt practic nelimitate. In acelasi timp reprezinta o "poarta" de intrare in spatiul virtual al comunei noastre si un loc unde pot fi concentrate informatii utile sau iar comunitatea noastra poate fi prezentata din toate perspectivele sale relevante (social, cultural, economic, etc.). Acum existam si noi in spatiul virtual si nu doar pe Facebook (la nivel individual) si depinde de noi daca vrem sa fim prezenti sau nu (ca si comunitate) prin acest portal. Daca vrem si avem ceva de aratat lumii, acum putem sa o facem fara sa mai asteptam "vreo" presa centrala pentru a "jurnaliza" si viata noastra la nivel de comunitate.
Desigur, ar fi de preferat ca ceea ce putem arata sa fie un motiv de mandrie pentru locuitorii comunei Cernica, dar nu putem prezenta doar "realizarile" fara sa mentionam problemele si reciproca. Portalul a fost conceput astfel incat sa fie cat mai interactiv pentru cei carora le este adresat si sa-i ajute sa comunice intre ei iar problemele sa poata fi expuse de oricine are un calculator si o legatura la internet (si mai de curand un "telefon destept") si acestea sa fie dezbatute si cunoscute de catre "publicul" comunitatii Cernica si nu numai. Vox Cernica poate garanta expunerea publica a acestor probleme, fara cenzura (doar cu respectarea unor reguli simple) dar nu poate garanta rezolvarea lor.
Aceasta este treaba celor care au atributii in acest sens, dupa caz, in functie de natura acestor probleme. Sunt foarte bucuros cand vad oameni carora le place acest portal si ca utilizarea acestui portal a inceput sa-si indeplineasca menirea principala: aceea de comunicare intre noi si pentru noi. Din aceasta cauza pot sa va spun ca vocea oricaruia dintre Dvs. este garantata pe acest portal iar rolul meu de "admin" va continua atat timp cat interesul de folosire a acestui mijloc de comunicare va fi suficient de mare astfel incat sa se justifice intretinerea lui.
De asemenea, asteptam aparitia unor tineri talentati si pasionati, reprezentanti ai tinerei generatii care sa continue aceasta munca voluntara inceputa in 2002, de a prezerva si de a duce mai departe informatiile (deja) istorice despre comunitatea noastra concentrate in acest portal pana acum. As vrea sa termin asa cum terminam un articol din Gazeta de Cernica: acum stiti in a cui curte este acum "mingea".
Concetățeanul de servici.
A se citi si:
Avanpremiera. Concert Vox Cernica
Portret de folkist: Mihai Bolboja - o voce nedescoperita inca !
Colinde dedicate...Pustnicul, 2002
Gazeta de Cernica. Amintiri, amintiri
In curand. Integral petrecerea de la restaurant Pustnicul. 2002
"Ninge incredibil peste ochii tai" spune un frumos cantec interpretat de Victor Socaciu... Iata ca timpul "a nins", chiar incredibil, peste noi, aproape 7 ani de la acel eveniment care devine tot mai indepartat: lansarea unicului numar al ziarului comunei Cernica: "Gazeta de Cernica - click link". Era vara anului 2003, exista in comuna noastra o efervescenta deosebita pe mai multe paliere: sportiv, cultural, obstesc. In anul 2002 au fost lansate doua competitii sportive:
Partea I
Sunt sigur ca mai multi dintre voi au auzit de formatia Vox Cernica. Poate va intrebati si ce legatura are aceasta formatie cu Portalul Vox Cernica. Daca aveti putin rabdare sa cititi pana la capat, raspunsul il veti gasi in randurile de mai jos. Era primavara anului 2002 un an ca oricare altul din mai toate punctele de vedere. Numai ca, dupa mai multi ani de locuit in oras, ceva imi lipsea. De fapt imi lipseau foarte multe lucruri. Padurea, lacul, prietenii de odinioara, toate jocurile copilariei mele in Caldararu si aventurile din celelalte sate.
Cu alte cuvinte eram un pic nostalgic. Si mai ales imi lipseau serile de primavara si toamna cand se tineau nuntile la cort.
Si la care cantau diverse formatii in special cele locale. Imi aduc aminte de Eugen de la Cernica - click aici si Costel Titangă (Zane Constantin) basistul din Cernica (cand era mic nu putea sa spuna chitara si de atunci i-a ramas porecla Titangă, Ion tobosarul (cu o pata de par alb) din Fundeni, Lucian-clapa / voce din Fundeni si de Florin Mustaciosul din Rahova (chitara solo), Valeriu - acordeon, o trupa care "incanta" o lume intreaga.
Mai jos un videoclip cu acestia. click si aici.
Erau de referinta pe raza comunei Cernica si toata lumea era incantata de spectacolul lor.
Click si aici pentru secvente cu formatia descrisa mai sus.
Eugen Alexandru este un acordeonist extraordinar. Baiatul lui, Vasile Alexandru - Sile de la Cernica - click aici deja a ajuns o vedeta in lumea muzicii lautaresti remarcandu-se prin talentul lui la vioara si de asemenea Florin Alexandru (Florin de la Cernica, baiatul cel mare al lui Eugen) - tambal. click aici. initiatorul orchestrei "Lautarii Bucurestiului". Florin canta la tambal de la varsta de 5 ani si este absolvent al scolii de arta Dinu Lipatti. Sile a fost si liderul formatiei click aici: Extraterestrii
Partea II
Foto:Marian Grigore - Voce,Chitara, Paul Stan - Voce,Acordeon, Nicu din Balaceanca (Nicoi) tobe Florin Iordache- Voce, chitara solo, chitara bass
Tot pe atunci erau (si inca sunt) niste baieti cu un talent deosebit si pentru care formatia de mai sus reprezenta un model pentru ei. Cei peste 30-40 de ani sigur ca va aduceti aminte de:
Marian Grigore de la Tanganu (chitara, voce, compozitie),
Paul Stan de la Cernica (clapa, acordeon, voce),
Marian (Vica) Dinu de la Cernica (acum Poșta, Chitara Bass),
Stefan Constantin (Costel de la Cernica -acordeon, clapa, voce),
Mihai Bolboja de la Tanganu (chiara bass, chitara solo, voce)
Florin de la Caldararu al lui Petre al lui Moceaca (chitara solo, chtiara bass, clapa, voce, liderul grupului),
Marin Nicolae (Marinica de la Cernica - tobe), Mihail Nicolae - Tuță - acordeon si voce din Cernica
Miron de la Caldararu (chitara bass), Costel Duta (Bucuresti acum in Babadag, Tulcea) la percutie, Anton Ștefan (Fane) (acordeon) si sotia Ștefania (Fănuța) (voce) din Ileana.
In videoclip mai jos - Marian Grigore-Tanganu. Melodie- "Mă apasă-un mare dor":
Foto:Paul Stan - Acordeon, Marian Grigore-Chitara, Nicu din Balaceanca (Nicoi) tobe, Spirtosu si Marian Dinu (Vica)- Bass
De asemenea, trebuie mentionati si alti instrumentisti din comuna Cernica cum ar fi Nicoi din Balaceanca, percutie si Gogu Dinu din Cernica (fratele lui Vica Dinu de la Cernica), toboșari de exceptie si foști membrii ai formației lui Dan Armeanca.
Pentru perioade scurte de timp si doar la anumite petreceri private au mai cantat cu aceasta formatie si alte persoane cum ar fi Petrica Tache al lui Globa (acordon), Georgica al lui Petre Croitoru (acordeon), Oprea Constantin (Costel al lui Lupu) si Manoil al lui Litra la tobe.
De asemenea, nu putem sa nu ne aducem aminte si de Marian Craciun (zis "Nețer") din Cernica, un chitarist in devenire compozitor al mai multor melodii, dar care, in urma unui accident nefericit la scaldat in lacul Cernica, a plecat prea devreme dintre noi. Click aici pentru a asculta una din aceste melodii.
Ei reprezentau generatia de lautari de dupa Eugen incepand cu anul 1985 pana in 1995 aproximativ si multa lume a mancat si a dansat pe muzica lor la diverse evenimente (nunti, botezuri, serbari si spectacole scolare, discoteci, alte evenimente).
Foto:Florin Iordache, Caldararu- Voce, chitara solo, chitara bass, Miron Vasile-Caldararu - Chitara Bass, Stefan- Acordeon, Costel Duta - tobe,
Tinerii de astazi din comuna poate ii cunosc doar de pe casetele video ale nuntilor sau botezurilor parintilor lor, dar cei de peste 40 de ani cu siguranta stiu despre cine vorbesc.
Eu am lipsit de la foarte putine nunti la care ei au cantat in satele comunei Cernica, Glina, Branesti, Bucuresti si alte localitati, formatia / grupul avand diversi membrii componenti si activand sub diverse nume ale grupului (ex. Cristal).
Nu conta daca era arsita sau vant, soare sau ploaie, daca se canta pe batatura ginerelui din cine stie ce sat, sau intr-un restaurant din Bucuresti.
Foto - Marin Nicolae (Marinica), tobe, Cernica - Tobe, Costel Duta - Tobe
Trebuia sa fiu acolo cu ei, sa-i ascult, sa-i ajut la carat instrumentele si sa trec prin aceleasi emotii ca si ei in incercarea lor de a distra cat mai bine publicul. Si ne bucuram si noi atunci cand vedeam ca publicul este fericit.
Pentru ca se stie, o nunta fara muzica live, fara lautarii langa tine, se cam numeste discoteca.
Deci, in anul 2002 se cam facusera vreo 10 ani de cand nu mai fusesem la vreo nunta la care cantau baietii enumerati mai sus.
Si pe undeva in februarie 2002 am luat legatura cu ei sa-i intreb ce mai fac si ce planuri au in continuare. Aproape toti dintre ei erau insurati, asezati la casele lor si aproape toti aveau copii. Ca mai toata lumea se zbateau sa-si asigure traiul familiilor lor dupa posibilitatile fiecaruia. De cand cu moda nuntilor cu DJ sau a formatiilor surogat si ieftine (o clapa, o voce si eventual un alt instrument) isi cam pierdusera din clientela obisnuita.
Oamenii de prin comuna si de fapt si din oras incepusera sa renunte la nuntile intinse pe mai multe zile si la formatiile cu multi lautari si multe instrumente. Prea multe guri de hranit in plus la nunta sau la botez. Asa ca, acum baietii din povestea noastra isi castigau existenta numai din serviciul pe care si l-au gasit fiecare. De fapt si inainte lucrau, dar noptile si zilele de sambata si duminica erau mai tot timpul ocupate cu cantatul pe la mesele nuntasilor.
Foto - Florin Iordache - Chitara solo, voce
Ca sa n-o mai lungesc, le-am propus sa-i sprijin sa se reunesca, sa dea drumul la repetitii si sa faca ceea ce faceau ei cel mai bine odata: sa cante.
Reticenti la inceput, s-au dat pe brazda si le-a revenit entuziasmul atunci cand au vazut ca propunerea mea este serioasa. Si asa s-au reunit din nou, Paul, Mihai, Florin, Costel si Marinica. Clapa, Bass, Chitara solo si tobe.
Marian nu a putut fi convins sa se apuce din nou de muzica acum avand niste convingeri religioase foarte ferme. Vica nu s-a aratat deloc interesat iar Miron nu prea mai statea prin sat.
Acum ca totusi trupa se refacuse intr-o formatie acceptabila ii trebuia o denumire. Si am botezat-o: Vox Cernica !
Suna bine sau nu, dupa botez (cu mai multe cele....) era greu sa-i mai schimb denumirea. Si asa a ramas de atunci. Si au inceput repetitiile.
Formatia s-a dotat cu o clapa Korg nou nouta si foarte performanta, cu tobe Sonor si cu alte instrumente de trebuinta.
Dupa cateva saptamani baietii se auzeau din ce in ce mai bine si erau din ce in ce mai multumiti de repertoriul nou. Si acum atentie ! Intr-o dimineata, pur si simplu m-am trezit cu o idee.
Ce-ar fi daca relansarea formatiei s-ar face printr-un concert pe stadionul din Cernica. UAU ! Dar nu s-a mai pomenit asa ceva in Cernica. Cum adica, un concert d-ala mare, gen Woodstock, cu boxele cat casa, asa cum numai prin Bucuresti vezi ? Pai da, de ce nu. Haide nene, fugi de aici. Noi taranii de la Cernica ?
Du-te domle ca visezi inca, nu te-ai trezit bine. Nu se poate. Si uite asa buimac de somn si cu gandurile care se contraziceau unul pe celalalt, mi-am inceput ziua care poate fi denumita ziua 1 si ziua de nastere a evenimentelor care urmau sa aiba loc in anii urmatori in comuna.
Din acel moment linistea mi-a disparut pentru ca stiam ca trebuie sa duc la capat ideea care nu mai imi dadea pace.Nu stiam de unde sa incep si totusi am inceput prin a le spune membrilor formatiei ce-i asteapta. M-au privit blocati si multe minute in sir tacerea a fost cantecul lor. Si in sfarsit a venit verdictul pe care mi-l dadusem si eu in dimineata aceea. Bai nene, tu ce visezi noaptea pui in aplicare ziua ?
Pai tu ne crezi vedete de la televizor sa cantam pe o scena d-aia mare ? Si multe alte "scheuneli" de genul acesta si care veneau din timiditate si din complexele ancestrale ale tracului de artist. Dupa ce mi-am folosit toate "tehnicile de negociere" am reusit in sfarsit sa-i conving ca nu o sa le para rau.
Si stiu ca acum cand or sa citeasca aceste randuri or sa ma ierte pentru multele zile de munca, noptile nedormite si emotiile cumplite prin care au trecut. Si asta pentru ca sacrificiile lor au avut multe rezultate care vor fi povestite in cadrul acestui portal si de fapt acest portal este efectul faptului ca ei atunci au acceptat sa cante pe o scena mare, pe un ditamai stadionul, cu peste 2,000 de spectatori si alaturi de vedete recunoscute din lumea muzicii usoare, populare sau din lumea manelelor. Nu eu as vrea sa le multumesc pentru ceea ce au facut ci as fi foarte fericit daca macar unul din cei care stiu despre ce vorbesc, sa le dea un buna ziua si sa le spuna un simplu: multumesc !.
Atunci as sti cu adevarat ca intr-adevar cateodata e bine sa visezi cu ochii deschisi. Asta a fost prima parte a istoriei acestui portal si a evenimentelor care au urmat incepand cu anul 2002.
Mai jos va prezentam cateva amintiri ("vesele") de la una din repetitiile formatiei VoxCernica (Florin Iordache - Caldararu- chitara solo, bass, clape, voce, Mihai Bolboja- Tanganu - chitara solo, bass, voce, Stefan Constantin, Cernica - acordeon, clape, voce, Marin Nicolae, Cernica - percutie) din decembrie 2010, repetitie transmisă live in premieră, la acele vremuri, pe Portalul Vox Cernica.
Invitat a fost si Marian Grigore din localitatea Tanganu, Cernica -chitarist, compozitor, textier si vocalist, cu o voce calda, Marian este, poate cel mai talentat chitarist si compozitor de cantece populare si lăutărești / țigănești de pe raza comunei Cernica.
Prima melodie din video de mai jos- "Stam pe o banca", text si muzica: Marian Craciun (Nețer) din Cernica, compusa in anii '90.
Cei mai "purii" dintre localnici, adica noi cei de peste 50 de ani, care am mancat la nuntile si botezurile la care acesta a cantat impreuna cu formatia Vox Cernica, il cunosc pe Marian. Vox Cernica a avut si denumirea formatia Cristal inainte de anii 2000.
Cu aceasta ocazie, reiteram invitatia portalului Vox Cernica de a ne trimite spre publicare creatiile Dvs. artistice indiferent de domeniu, pentru a le promova pe site-ul voxcernica.ro.
In curand o sa publicam imagini video vechi cu secvente de la nuntile de pe raza comunei Cernica din anii '80 - '90. Daca dispuneti de asemenea foto / inregistrari video vechi va rugam sa ni le transmiteti pentru publicare.
Cei mai multi dintre cei tineri, nu stiu ca, de exemplu Marian, acum retras din activitatea muzicala (cel putin asa stim la acest moment) este compozitorul a multor melodii, pe care Dan Ciotoi si Formatia Generic le-a promovat in repertoriul sau la nivel national.
Va prezentam unele dintre aceste melodii compuse (text si muzica) de Marian Grigore si care au devenit celebre datorita lui Dan Ciotoi si pe care le puteti audia in video de mai jos in albumul "Vacanta la mare" (melodiile cu numarul 2,3,4,5,6,7,8,9) click aici: Amintiri Live cu VoxCernica. 2010. Repetitii cu prietenii...Invitat special Maestrul Constantin-Marian Grigore (Tanganu)
In video-urile de mai jos, la una din repetitiii in 2010: Mihai Claudiu Bolboja - chitara solo, bass,voce Stefan Constantin - Acordeon, voce, Florin Iordache- Chitara solo, bass, clape, voce, Marian Grigore-Constantin, chitara solo, voce si eu.
@voxcernica.ro Manele vechi cu Florin Iordache. Avanpremiera. TikTok: @voxcernica.ro facebook.com/portalvoxcernica email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. #cernica #voxcernica #caldararu #floriniordache #diaspora #diasporatiktok #tanganu ♬ original sound - voxcernica.ro
Partea III
Si uite asa cu ideea in brate si cu o acceptare printre dinti din partea membrilor formatiei Vox Cernica, m-am dus la primarul comunei Gelu Apostol. Cred ca nu exista persoana din comuna care sa nu il cunoasca si de aceea nu o sa insist.
Eu nu il cunosteam si habar nu aveam ca era jucator si pasionat de fotbal. I-am spus despre ideea mea de a face un concert pe stadion asa cum numai la Bucuresti vezi si a fost incantat, imediat incepand sa discutam detaliile si problemele tehnice.
El a completat ideea concertului cu un campionat de fotbal si uite asa primul eveniment "cultural-sportiv" major de dupa revolutie era pe cale sa se intample si in comuna noastra draga unde nu prea mai se intampla nimic si pe nicaieri.
Viata culturala era inexistenta si in afara serbarilor la scoli cu ocazia terminarii anului scolar nu am mai auzit de nici un spectacol, de nici un concurs sportiv, de nici macar o discoteca ca sa nu mai vorbesc ca foarte putini mai stiu de Nea Mircea din Cernica (care ne proiecta filme de lung metraj prin salile scolilor si a caminelor culturale din comuna, click aici: Lantul Amintirilor).
Oricum, din pacate nici astazi nu se mai intampla nimic din cele enumerate, dar sper ca intr-o zi viata culturala din comuna sa fie de referinta pentru alte comune. Si asta si cu ajutorul portalului Vox Cernica care poate fi folosit ca mijloc de comunicare intre noi si pentru noi. Avem o multime de oameni talentati si care pot face ceva din acest punct de vedere pentru aceasta comuna.
Ca un exemplu stiati ca in Balaceanca exista un domn care cunoaste "la milimetru" istoria fiecarui sat din comuna, istorie care se intinde pe 417 ani ?
O sa revin cu detalii pentru ca nu vreau sa ma indepartez de la subiect. Dupa cum spuneam ne-am apucat de treaba. Eu pe partea de spectacol, Gelu si D-l Bolboja pe partea sportiva adica campionatul de fotbal Cupa Cernica Editia I.
Eu aveam un prieten si anume compozitorul Walter Dionisie (si despre el o sa revin cu detalii) si care, fiind un simpatizant al Comunei Cernica si un "turist" permanent la Manastirea Cernica s-a oferit imediat sa ne ajute cu mai multe lucruri si anume: sonorizare la cateva zeci de mii de w, recital personal cu formatia Vodevil (poate va aduceti aminte de cantecul: "Constantin e de la tara, a plecat cu trenu-n gara, sa vina la Bucuresti......) si de asemenea s-a oferit sa fie prezentatorul spectacolului.
A fost invitata de asemenea formatia Evrika si care era in mare voga pe atunci una dintre fete membra a formatiei fiind...surpriza...chiar din Caldararu...si anume: blonda (naturala) click aici Iuliana (Albu) (''Giulipeta'') . Aceasta impreuna cu colegele ei, Florentina Ungureanu (''Jerry''), Irina Adomnica şi Teodora Dobra (Doras) au raspuns cu mare placere solicitarii si uite asa am putut sa ma apuc sa redactez afisul din stanga (click pe imagine).
In acelasi an, 2002 in decembrie, a avut loc o petrecere a fotbalistilor echipelor din toate satele Comunei Cernica organizata de Primaria Comunei Cernica.
Aceasta a fost o petrecere extrem de reusita la care toata lumea s-a simtit bine si unde s-a simtit cu adevarat sentimentul de prietenie si comunitate.
Muzica la aceasta petrecere, dupa cum puteti vedea in video publicate in cadrul acestei rubrici, a fost asigurata in exclusivitate, benevol, de formatia locala Vox Cernica, aceasta reusind sa satisfaca toate gusturile in materie de muzica de petrecere, prin repertoriul sau extrem de variat si de bogat, de la muzica folk, muzica usoara,, populara (hore, sarbe), manele, etc.
La acest eveniment au fost invitati prefectul Ilfovului, Teodor Filipescu (2002 - 2004) bunica sa fiind din satul Caldararu, primarul orasului Pantelimon de la aceea vreme Petrus Campulungeanu, consilieri si alte oficialitati din cadrul Primariei Cernica.
Intre timp au fost amenajate terenurile de fotbal existente in toate satele din comuna pentru a sustine campionatul de fotbal intitulat Cupa Cernica Editia I.
In anul urmator, evenimentul s-a repetat si impreuna cu D-l Bolboja Vasile am editat un prim numar al Gazetei de Cernica (iunie 2003), cu ocazia concertului Vox Cernica si a campionatului de fotbal Cupa Cernica editia II.
In anii urmatori, dupa 2003, formatia Vox Cernica nu a mai fost implicata sau invitata pentru a participa, intre timp grupul constituit ca si formatie destramandu-se inainte de vreme, incheindu-se era evenimentelor sustinute de formatii de muzica live si incepand, din motive economice, era evenimentelor cu D.J. si karaoke.
Concertele de pe stadionul din Cernica, incepute in anul 2002, au fost organizate exclusiv de catre Primarie incepand cu anul 2004 si din pacate la aceste evenimente ulterioare, incepand cu anul 2004, nu a mai existat o reprezentare a acestei formatii locale sau a altor artisti din comuna, cu exceptia anului 2011, cand, de Ziua Copilului pe 1 iunie, la caminul cultural a fost prezent Eugen si fii sai Sile si Florin de la Cernica - click aici.
Dupa mai multi ani, in 2009, cand tehnologia mi-a permis, i-am propus D-lui Bolboja Vasile sa editam un ziar on-line, lucru care s-a si intamplat.
Numele dat acestui ziar on-line / portal a fost, binenteles: Vox Cernica.
A se citi si:
De la Gazeta de Cernica la portalul Vox Cernica
Avanpremiera. Concert Vox Cernica
Portret de folkist: Mihai Bolboja - o voce nedescoperita inca !
Colinde dedicate...Pustnicul, 2002
Gazeta de Cernica. Amintiri, amintiri
In curand. Integral petrecerea de la restaurant Pustnicul. 2002
Spectacol 1 iunie 2011. Acum integral pe VoxCernica TV Live
VA URMA - POVESTEA NU S-A TERMINAT...DACA VRETI SA CONTRIBUITI LA ACESTE AMINTIRI (inclusiv fotografii si video) CONTACTATI-NE LA RUBRICA CONTACT
MAI JOS PUTETI VEDEA VIDEO SI FOTOGRAFII DE LA CONCERTELE SI CAMPIONATELE DIN 2002 SI 2003,
- Categorie: Personalitati locale Personalitati locale
- Accesări: 4831 4831
In videoclipurile de mai jos (click dreapta sus video pentru lista completa de videoclipuri) va prezentam concertele integrale organizate de Vox Cernica si Primaria Comunei Cernica cu ocazia campionatelor de fotbal organizate in anii 2002 si 2003 si a petrecerii de la Casa Pustnicul. Printre invitatii speciali s-au numarat: formatia Evrika, Vodevil, Adrian Minune, Irina Loghin, Dan Armeanca, Elis Armeanca, Alex Tomaselli. Prezentator: compozitor Walter Jose Dionisie. Membrii formatiei locale Vox Cernica au fost: Florin Iordache-chitara solo, voce, Mihai Bolboja-chitara bass, chitara solo, voce, Stefan Constantin-clape, voce, Marin Nicolae- percutie.
A se citi si: Amintiri despre Vox Cernica
Abonare pentru a fi notificat cu privire la comentariile noi
Raportati
Comentariile mele