- Categorie: Opinii Opinii
- Publicat: 27 Aprilie 2011 27 Aprilie 2011
- Ultima actualizare: 17 Decembrie 2015 17 Decembrie 2015
- Accesări: 6909 6909
Evaluare utilizator: 5 / 5
Tinereţea este vârsta marilor idealuri. Vârsta când se croiesc drumurile în viaţă. Profesionale şi familiale. Vârsta marilor sentimente cu împliniri, iluzii şi deziluzii... Aceste deziderate au fost dintotdeauna. Şi sunt, evident şi în continuare... Drumul tinerilor nu a fost niciodată uşor. În anii de demult tinerii trăiau pe lângă casa părinţilor. De obicei urmau cele 4 clase elementare, la şcoala din sat, unde învăţător era câteodată chiar preotul satului. Ca în vremurile lui Creangă... În familie învăţau de toate: să muncească, să respecte pe ceilalţi, să se gospodărească... Apoi plecau în armată, primul mare examen “extern” al vieţii, se întorceau “bărbaţi” tocmai buni de... însurat. Crearea unei familii proprii însemna sfârţitul tinereţii, erau “oameni însuraţi” deveneau capi de familie cu tot cortegiul de atribuţii: casă, copii şi toate celelalte. Dar vremurile au evoluat, tinerii au trebuit să urmeze studii care, în unele cazuri (studii superioare) acopereau adolescenţa şi o parte din tinereţe.
În anii socialismului drumul urmat de tineri era simplu, clar: după absolvirea celor 7-8 clase elementare aveau 3 posibilităţi: să urmeze cursurile liceale, ale unei şcoli profesionale sau să abandoneze studiile post-elementare, urmând să-şi câştige existenţa ca muncitori necalificaţi sau în agricultură. Cei care urmau şcolile profesionale erau repartizaţi la intreprinderile cu care încheiau contract chiar de la debutul cursurilor. Cei care urmau cursurile liceale aveau, la rândul lor, 3 posibilităţi: să urmeze un institut de învăţământ superior, o şcoală tehnică (“producea”: tehnicieni, proiectanţi, etc.) sau să se oprească la acest nivel încadrându-se în producţie, de obicei pe posturi de funcţionari. Desigur această schemă este minimală existând şi alte posibilităţi pe care noi nu le dezvoltăm. Am urmărit doar “firul principal” urmat, în majoritate covârşitoare, şi de ilfovenii noştri.
Să trecem la perioada post-decembristă în care viaţa tinerilor noştri s-a multiplicat mult dar şi s-a îngreunat. Cum reforma perpetuă a învăţământului românesc nu a adus nici astăzi clarificările necesare, tinerii noştri sunt debusolaţi. Multitudinea de instituţii de învăţământ superior cu sau fără... acreditări i-a derutat. Apoi inexistenţa mult hulitelor repartiţii i-a lăsat fără locuri de muncă, aruncându-i în haosul de pe piaţa muncii neocapitalismului românesc. Avem cei mai mulţi studenţi la numărul de locuitori dar nu avem locuri de muncă pentru ei. Atunci sunt nevoiţi să accepte locuri de muncă mult sub pregătirea lor, să plece în străinătate sau să... someze.
Şcolile profesionale au devenit nişte paleative pentru tinerii care nu acced la învăţământul liceal. Le urmează pur şi simplu “pentru a face o şcoală”. Fără o programă riguroasă, în urma căreia elevii să inveţe temeinic o meserie şi mai ales fără să asigure locuri de muncă, şcolile profesionale au devenit o umbră a celor de altădată. Şi apoi unde să fie angajaţi tinerii absolvenţi când intreprinderile socialiste au fost fărâmiţate, demolate una după alta ? Firmele capitaliste nou înfiinţate nu sunt axate pe industrie ci pe comerţ, tranzacţii bancare, consultanţă, intermedieri, etc. Şi astfel tinerii noştri au ajuns tăietori de frunză... din păcate pentru noi, ilfoveană... Situaţia este chiar dramatică: patronii nu angajează tineri fără experienţă. Tinerii nu pot sparge blocada “primului loc de muncă”. Adică o “deschidere de pârtie” pe piaţa muncii româneşti. Se intră într-un cerc vicios. Şi astfel tinerii noştri sunt debusolaţi, dezorientaţi, trişti... Tristeţea este şi a noastră: localităţile judeţului Ilfov sunt pline de tineri fără locuri de muncă. Şi fără speranţă...
Articol preluat din Viitorul Ilfovean
Interes?
Oare exista interes din partea tinerilor de a invata cu adevarat o meserie? Cred ca mai degraba acestia considera ca daca au o diploma, au automat si cunostiinte si experienta in munca, ceea este complet gresit. Considerr ca tinerii trebuie in primul rand sa-si doreasca cu adevarat sa munceasca si sa invete meserie. Cine il impiedica pe un tanar sa stea alaturi de un meserias si sa "fure" de la acesta meserie? Nimeni, doar lipsa de interes a lor. Nu este mai simplu sa stai pe facebook, pe internet si sa "impingi vantul" decat sa muncesti. Banul pica oricum din ajutoarele sociale oferite oricui si oricum, omorand din fasa dorinta si nevoia de a munci. Ca sa nu mai vorbim de practicile de "facut bani" folosite de (unii) tinerii nostrii tanganeni si cernicasi si nu numai, ce isi "serviciile" remunerat, ca apoi sa-si completeze veniturile si cu "ceea ce mai produc" din furt si alte modalitati. Oare parintii lor unde sunt? Chiar nu vad ca fiii lor se intorc noaptea acasa nu mai devreme de ora 3 dimineata? Chiar nu se intreaba unde sunt si cu ce se ocupa? Chiar nu vedeti stimati parinti, ca fiii dvs fumeaza si consuma alcool la greu, fara sa va intrebati din ce (cu ce bani) le procura?...si greu
o intreaga industrie a diplomelor a fost dezvoltata pentru ca sunt o groaza de oameni care se hranesc de pe urma lor...chiar incepand din '92-'93 eram student la zi si imi dadeam seama ca nu exista nici o legatura (sau foarte putine si firave) intre teorie si practica...a trebuit sa ma anagjez (si sa ma adaptez) si sa trec prin vreo 2-3 joburi ...practica o ia de multe ori inainte...si aceasi invatatori/profesori trebuie sa predea aceleasi materii mai mult sau mai putin aride...si motivatia de a se adapta la randul lor si de a excela este direct proportionala cu chenzina bugetara....o multime de elevi ajung studenti doar pentru ca e la moda, ca au posibilitatea materiala sa mai "copilareasca" sau pentru ca au fost fortati de parinti...putini sunt cei care au "chemare" si care vin avizi de a invata ceva intr-un domeniu...unii se trezesc dupa cativa ani ca au gresit domeniul...si mai fac inca una...si inca un masterat..si inca un doctorat...si tot asa..si ajung la oamenii practicii care ii intreaba....ce stii sa faci...sau poti sa faci treaba asta...si ei raspund cu alta intrebare...care este salariul..?...ca la cata scoala am...deh...diplomele pot fi un criteriu ...de intrare ..dar nu garanteaza succesul nici pe piata muncii nici in viata...ba cateodata fac chiar rau...tin orgoliul la nivel maxim....si din cauza asta sansele de angajare sunt la nivel minim...pe de alta parte schimbarile in sistemul de invatatmant se produc pe parcursul generatiilor si nu anilor...ca, eh..tot...deh..nu sunt bani la bujet...sau tortul nu e feliat cum trebuie...oricum...va mai trece mult timp pana cand talentul unuia sa intalneasca rapid necesitatile altuia...pana cand cererea si oferta pe piata muncii vor fi iarasi intr-un relativ echilibru mai mult sau mai putin dinamic... ;-) e destul de greu sa stii ce vrei sa faci cu adevarat in viata...ceva care sa faci cu pasiune...si dupa cum se zice...fa din pasiune ceea ce faci si nu vei mai muncii o zi din viata ta...in afara talentelor innascute si a exceptiilor de rigoare....sunt foarte putini cei care pot raspunde sincer si sa simta acel ceva...pe care vor sa il faca...chiar daca incepi sa iti pui intrebarea asta la o varsta frageda...la majoritatea raspunsul vine extrem de greu...de ce asa greu ?...inca nu stiu...speranta...moare prima
Greu de analizat piata muncii din ziua de astazi, dupa cum la fel de greu este sa si apreciem calitatea actului de invatamant si calitatea materialului uman supus slefuirii in scoala. Cert ca traim vremuri tulburi, cu schimbari la schimbari. Importanta este si dorinta de a invata a tinerilor nostri, sarguinta lor si modul in care stiu sa-si atinga scopul. Nu lipsita de importanta este si contributia sau indrumarea parintilor, care si aceasta este functie de emanciparea lor, de viziunea pe care o au de viata si pe care o pot transmite copiilor, dar si de puterea financiara a acestora. Toti copiii vor sa aiba studii liceale si universitare, ceea ce este de admirat, dar studiile nu trebuie sa fie scopul in sine ci mijlocul spre o viata mai buna. Altfel spus, diplomele fara o baza in pregatirea posesorilor, sunt zero barat (din pacate am cunoscut o domnisoara din Tanganu pe care incercam sa o angajez pentru societatea mea, toba de diplome universitare si postuniversitar e....si doar atat).Abonare pentru a fi notificat cu privire la comentariile noi
Raportati
Comentariile mele