În urmă cu zeci de ani, pe vremea când încă eram “socialişti” pe postul naţional de televiziune a fost difuzat un serial de mare succes “Om sărac, om bogat” care a impus în lumea filmului doi actori care au devenit celebri: Peter Strauss şi Nick Nolte. Plecând de la binecunoscutul serial, putem spune că neocapitalismul românesc, ne împarte, altminteri firesc, în bogaţi (puţini) şi săraci (mulţi). Nimic anormal: acesta este capitalismul (pe care părinţii şi bunicii noştri îl cunoşteau foarte bine) cu care noi am dorit şi am reuşit să înlocuim socialismul.
În rândurile care urmează, noi vom aborda o problema esenţială: cât de morali sunt cei bogaţi şi cât de imorali sunt cei săraci care ocupă o funcţie publică. În anii 1990 a circulat o “axiomă”: că în funcţii publice este bine să fie plasaţi oameni bogaţi pe principiul că,
ei, au şi dacă au nu fură. Pe când unul sărac doreşte cu orice preţ să se căpătuiască.
S-a dovedit, până la urmă, ca cinstea neocapitalistă nu ţine de averea de acasă ci de aspecte pur morale: de educaţie (mai ales de cea din mediul familial, şcolar, social, religios), de predispoziţii genetice (spre lux, avarism, tendinţă de a domina cu orice preţ, fie şi prin avere), de unele deviaţii psihice, etc.
În nou-născuta noastră societate capitalistă se observă că tocmai cei care au doresc să aibă şi mai mult, pe când cei care nu au, ori sau resemnat, ori sunt educaţi să se mulţumească cu puţin pe principiul tărănesc-ilfovean: “Să mănânc o ceapă cu pâine dar să dorm liniştit pe perna mea”. În locul defunctei “Întreceri socialiste” a apărut o “Întrecere între bogaţi”. Adică cine are mai mult vile, mai multe maşini de lux, mai multe iahturi, cine este mai mult mediatizat (mai ales) şi evident cine are cele mai frumoase top-modele. Aşa că odată ajunşi “la caşcalul” unei funcţii bine plătite de la stat se înfruptă cu lăcomie din “bunurile poporului” tocmai pentru a-şi rotunji nu prea modestele lor averi. Cu care să intre în noua descoperire a democraţiei româneşti, “topul celor 300”. Care a evoluat la “topul celor 500”. Că doar “balta” (ţara) are peşte... Adică mulţi peştişori pentru peştii cei mari şi puţini pentru a se făli cu prezenţa lor în topul bogaţilor. Cu mare trecere la femei de lux. Chiar dacă ei sunt mici la suflet şi la înălţime li se potrivesc femei tinere şi înalte.
Nu suntem lăudătorii fostului regim. Dar nu putem să trecem peste nişte adevăruri evidente. Şi atunci elita nomenclaturistă se înfrupta din bogaţiile ţării. Dar avea o limită. Plana asupra ei legea 18 de control al averilor. Să nu fim naivi: foarte puţini dintre bogaţii de atunci îi cădeau victime. Dar comuniştii aveau un principiu: să dea exemple maselor că există dreptate. Şi nu se ştia niciodată pe cine cădea “năpasta/beleaua” să fie dat ca exemplu pentru masele de “oameni ai muncii” din ce în ce mai sărăcite de politica absurdă dirijată, în principal, de dictator şi familia sa. Şi mai există ceva. Fostul lider comunist, longevivul Ion Gheorghe Maurer (1902-2000), care, aşa cum se vede din datele personale, a prins şi anii democraţiei capitaliste, a spus nişte vorbe simple dar memorabile, definitorii pentru cele două modalitaţi de abordare a traiului omului simplu: “Noi, pe vremea noastră ne mai gândeam ŞI la cei amăriţi”. Există un “şi”(subliniat de noi) care exprimă o anume filozofie a celor de atunci. Adică să se înfrupte, în primul rând, ei, dar să le mai dea “ceva” şi celor mulţi. Cu subalterni flămânzi nu realizau idealurile socialiste. Şi nici ei nu ajungeau (material!) prea departe.
Azi nimeni nu se mai gândeşte decât strict la burta sa, la punga sa, la luxul său.
Ceilalţi? Dumnezeu cu mila lui. Şi aşa ajungem iaraşi la întrebări obsesive şi obsedante: încotro ne îndreptăm? Rândurile noastre nu se doresc a fi pesimiste. Doar realiste. Şi sincere.
preluare din Viitorul Ilfovean
Incotro?
Foarte pertinenta intrebarea distinsului Domn Vasile Bolboja si anume "Incotro ne indreptam". O intrebare ce automat ne indeamna la multa reflectie si analiza. Incotro se indreapta societatea romaneasca? Cu cine si in ce directie defilam? Politic, economic si social, incotro ne indreptam? Oare suntem pe directia buna? Foarte greu de raspuns. Personal, consider ca societatea romaneasca este inca "neasezata", inca isi cauta drumul; foarte important este sa avem conducatori luminati si bine intentionati care sa ghideze societatea romaneasca spre modernism. Sa fim totusi optimisti.Abonare pentru a fi notificat cu privire la comentariile noi
Raportati
Comentariile mele